zilele astea, din nou ,,LA MULTI ANI"

nu dau ziua exact, pentru ca nu mi-a spus-o niciodata direct... asa ca ii respect, macar putin secretul.
nu ii plac aniversarile, sau nu ii place zgomotul care apare in jurul sau cu o astfel de ocazie. asa ca nu i-am scris personal sa ii urez ,,la multi ani".
si totusi nu ma pot abtine sa nu imi exprim macar indirect multumirile si recunostinta, sentimentele si resentimentele fata de omul pe care il consider echivalentul unui maestru spiritual.

de aproape patru ani am crescut ajutata de ceea ce am invatat de la el. au fost ani rodnici, in care am desfacut si am refacut intr-o munca intensa de dezvoltare personala mare parte din ce nu facusem bine pana atunci.
am invatat mult din ce stie si el; mult comparativ cu altii, putin in comparatie cu cat mi-as fi dorit. am inceput sa folosesc tehnicile invatate de la el si cu ceilalti; aceleasi formule magice, cu aceeasi intonatie, spuse de mine au efectul unei lumanari in comparatie cu un proiector. tehnica e aceeasi, nivelul de putere personala e cel care difera. ma consolez cu ideea ca si o lumanare e buna atunci cand cauti intr-un intuneric sa uin altul.
sunt pe calea cea buna, am facut cativa pasi, mai am tot restul drumului.

speram ca voi mai face o parte din drum in umbra lui, ce simplu ar fi fost. insa vremea a hotarat ca m-am copt suficient si voi merge mai departe singura.
la inceput m-am revoltat, fara sa inteleg decizia lui (sau a umbrei lui) care punea distanta. treptat, am inceput sa inteleg si mi-am dat seama ca daca as fi mers mai departe altauri de el as fi ajuns doar sa-l imit. ar fi fost jignitor doar atat, el insusi spune (cuvinte care mi s-au parut initial nedrepte): ,,suntem o treapta pe care sa calcati si sa mergeti mai departe".

deci, urmatorii ani am treaba: cresc. suna amuzant, pentru ca, daca nu as fi pasit pe calea dezvoltarii persoanle as fi putut spune ca imbatranesc. asa, sunt linistita, stiind ca de la un anumit nivel in dezvoltarea personala as putea vorbi de evolutie spirituala. chestie care imi va lua cel putin tot restul vietii.

ceea ce, de altfel, face fiecare (de) la nivelul sau. chiar si el, cu un munte in avans inaintea mea.

la multi ani, Maestre!

scrisori pentru Mos Craciun

33 de zile pana la Craciun.

Copilul din tine are dorinte; indiferent ce varsta ai, ti le poti exprima. Oricum. Poate ca undeva, in fundul mintii tale, o voce critica spune chestii de genul: nu avem, nu se poate, e prea mult, nu meriti... Cuvinte pe care, copil fiind le-ai primit in momentul in care cereai o jucarie sau iti exprimai o dorinta care ii facea pe parinti sa se incrunte, sa ofteze sau sa gandeasca in cifre.

In adolescenta ai aflat poate despre puterea gandirii pozitive, increderea in tine, legea secretului, puterea atractiei... idei in care ai crezut cu entuziasm, cu toate ca o voce mica repeta aceleasi limite ale copilariei pe care ti le aminteai de fiecare data cand o dorinta de adolescent, tanara si proaspata, ramanea neimplinita...

Ca adult ti-ai educat puterea de a iti implini obiectivele, de a acumula resurse pentru ierni ale trupului si ale sufletului, de a identifica declansatori ai motivatiei care sa te propulseze ca pe o racheta spre obiectiv... si totusi, o umbra de panica in camera motoarelor... vocea care acum spune ,, esti nebun, cu rabla asta, cu doar atata combustibil?"

Mos Craciun, care mai e adresa ta? In ciuda tuturor limitelor aparente si reale dorintele exista, vrem sa iti vorbim despre ele...

ce ai face daca ai avea un diamant ca acesta?

am primit intrebarea, eu si cei din jurul meu si l-am trecut pe rand, din mama in mana. l-am privit, l-am admirat, ne-am gandit si am visat.
ceilalti l-ar fi vandut pe multi, foarte multi bani, din care si-ar fi indeplinit toate visurile si visele: case, calatorii, cabinete si sanatorii, o viata fericita pentru ei, pentru familii, pentru copiii saraci si cu probleme cu care lucreaza. eu...
ceea ce a fost evident ca intr-un diamant (chiar din sticla) se ascund foarte multe povesti. imaginea, si uneori doar numele lui incalzeste imaginatia si faciliteaza accesul la resurse. cu un diamant in palma, fiecare se simte pentru o clipa mai bogat, mai puternic, mai increzator. isi exprima dorintele, nevoile intr-un mod care e cu un pas mai aproape de realizare decat daca ar fi fost intrebat pur si simplu ,,si tu ce iti doresti?"