o aripa pentru Maria

In poveste, Maria / Lia se intalneste cu regina furnicilor care ii da o aripa. Intru si eu putin in poveste, asa, mai de pe margine pentru a face o legatura cu asa-zisa realitate (adica aia pe care o vad eu si zic ca aia e).
Maria ca nu, ca asa zice povestea... si realitatea poate fi si aceea, in acelasi timp. Ok, Maria, dar atunci prea multe realitati paralele, cum sa se mai inteleaga bietii oameni intre ei? Noroc cu povestile in care sunt scrise regulile...

evadare din Azkaban

Azkaban e locul unde cei inchisi sunt goliti treptat de toate amintirile placute, care ajung hrana Dementorilor. In locul lor, mintea se umple de groaza, de neputinta, de emotii distrugatoare - un fel de inchisoare-balamuc in lumea vrajitorilor.

Forte putini au reusit sa evadeze. Cativa, carora existenta unei misiuni le-a tinut speranta vie; vointa si increderea in sine s-au adaugat sperantei si au dat mintii coerenta si actiunilor congruenta.

Atata timp cat crezi intr-o misiune, chiar daca cei de afara te cred nebun, esti salvat.

(poza creata cu photofunia)

inceput de poveste pentru Dana

(poze facute de Dana - cadourile reciproce)

am cunoscut-o pe Dana joi, la Happiness Bricolage. ne-am facut reciproc cadouri: eu i-am pregatit un car cu fan, ea mie mult spatiu si timp. i-am promis o poveste, doar ca mi-am dat seama ca am atat de putine elemente...

Carul cu fân al Moşului merge agale printre stele. În el, tot ca un caier de stele, fânul strălucitor. În fân, o cutie muzicală şi Dana mică.

Dana e pe jumătate trează şi pe jumătate adormită. Cumva ştie că cel care conduce carul printre stele e chiar Moş Crăciun, cumva nu-i vine să creadă. Oricum dacă e vis, mai bine să se bucure de el decât să se trezească, aşa că se cuibăreşte mai bine în fânul de stele. Miroase tare plăcut, a vară şi a iarnă în acelaşi timp, a fân, a brad şi parcă şi a scorţişoară dinspre sacul Moşului.
Nu ştie cum a ajuns în car, ştie că s-a culcat în patul ei după ce a stat multă vreme cu ochii pe fereastră, să vadă. Poate el vine mai devreme. Poate ninge.

Hoooo... carul se împiedică de un fir de praf din coada unui meteorit şi o zdruncină puţin pe Dana care dă de cutiuţa muzicală. O cercetează curioasă, nu ştie ce poate să fie. E netedă, lucioasă, frumos colorată şi are la capăt o manivelă. Da, ceva care se poate învârti. Dana o mişcă puţin şi cutiuţa scoase un clinchet uşor ca de clopoţel. Moşul se întoarse şi zâmbi. Dana, încurajată de zîmbetul moşului, o învârti cu curaj de mai multe ori şi cutiuţa începu să cânte.

Primul cântecel îi aminti Danei de o altă plimbare într-un car cu fân, într-o vară, demult, când era mai mică. Carul se legăna, fânul mirosea frumos...

iar de aici o rog pe Dana sa-si aminteasca...

povesti de terminat

,,orice act de finalizare descatuseaza o putere ascunsa - combustibilul necesar indeplinirii dorintelor noastre. de fiecare data cand am incheiat o situatie cu incarcatura emotionala, am eliberat un nou val de energie, care a marit viteza cu care ma deplasam spre implinirea dorintelor mele"
Gay Hendricks / Cinci dorinte

deci, intre povesti cu sfarsit si povesti fara sfarsit, ce alegem?