duminică, 22 februarie 2009

placeri copilaresti


Unele placeri din copilarie ne insotesc multa vreme. Prajiturile, cartile cu povesti, desenele animate, unele jucarii...

Si ne bucuram un pic diferit. Mai constient, dar tot intens.

Pentru mine, una dim marile placeri copilaresti este mersul cu trenul. Motzul de pe prajitura asta este mersul cu vagonul de dormit. Si dormitul leganat, in patul de sus. Ma rog, asta cu leganatul e relativa, e mai degraba zgaltait, dar asta doar pentru ca sunt mai mare si nu mai stiu prea bine cum e cu leganatul. Sau trenul crede ca trebuie sa insiste pentru efect maxim.

In ultimele doua nopti m-am bucurat de aceasta placere. M-am lungit in pat, atata cat am incaput, m-am acoperit cu patura proaspata de forma nedefinita, si m-am lasat leganata.

Si m-am minunat cum ma las eu dusa asa sub stele si fulgi de zapada de colo-colo si inapoi...

La un moment dat m-am visat iesind prin acoperisul vagonului, lungindu-ma cu fatza la stele si fulgi si continuindu-mi drumul in noapte... spre un alt loc, spre un alt timp. Daca as fi mai fost copil, probabil as fi fost fericita sa imi continui astfel calatoria. Ca adult, la primul ,,leganat" mai puternic am preferat sa ma intorc in pat :)

9 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt multe momente în care îmi aduc aminte şi eu de copilărie şi devin nostalgic. Astfel de amintiri sunt întotdeauna plăcute, chiar dacă există şi regretul că această frumoasă copilărie este întotdeauna prea scurtă...

ajnanina spunea...

:)

sa stii ca m-am gandit la tine, vineri chiar inainte de a pleca la gara vazusem postul tau cu trenul...
si m-am bucurat de sincronicitate...

si eu cred ca ne putem lungi copilaria cat ne putem bucura de ea :)

Daiana Prundurel spunea...

Si pentru mine mersul cu vagonul de dormit a fost pana nu demult un deliciu...Una din ultimele nopti petrecute intr-un astfel de vagon m-a facut sa imi schimb bucuria intr-o tensiune greu de descris. Trenul ma ducea in viteza spre sfarsitul sau inceputul unei noi vieti. Toata noaptea m-am intrebat daca voi mai reveni de la Timisoara, daca ma va mai legana vre-odata un tren care sa ma duca inapoi la fetitele mele...Si daca imimioara mea a fost reparata...Drumul de intoarcere spre casa a fost incarcat de aceeasi bucurie copilareasca , de acelasi sentiment nejustificat de fericire:)dar si eu, la fel ca tine imi doream sa ajung cat mai repewde in patul meu bun si cald:)

ajnanina spunea...

draga mea draga

inimioara ta a fost tinuta in palme de Doamne-Doamne :)
si de oamenii priceputi care au lucrat la ea.
e clar ca Dumnezeu are planuri cu tine pentru multa vreme de acum inainte... sa-i inveti pe oameni despre frumusete ...

ajnanina spunea...

Mugur

da, si chiar daca nu se vede imediat, merita sapat pentru asta.
sub ani, sub zapada, sub hartii...

Adrian spunea...

Copilaria, e frumos sa fi copil, cand esti copil te bucuri de lucrurile mici, cand esti mare nu mai realizezi ca o acadea te va face fericit... si totusi in sufletul nostru cateodata suntem copii

Mikka spunea...

...Mmmm... si mie tot in patul de sus imi place. Ma leagana mai tare, si mereu am loc mai mult sa-mi pun la cap adidasii. Sunt "noptiera la purtator". Unul e pentru pus ochelarii, la culcare, altul tine lanterna si o carte. Acum, mai nou, si MP3 playerul.
Fata de ceferist, ma atrage mersul cu trenul. Mie imi place mirosul de tren, mirosul de gara. Asa cum e, plin de unsoare, de coaja de seminte aruncate pe scaunele julite, si chiar de... "placutul" lichid cu care cainii (si oamenii) hranesc radacina copacilor; e mirosul plecarii in vacanta. La jumatea lui iunie, cand se termina scoala, plecam in vacanta. O saptamana la mare.
Trenul ma duce in aventuri... Cu ultimul, am fost pe la poalele lui Machu Pichhu... Acum, pentru mine, orice tren va avea in el si magia asta.
Multumesc de amintirea placuta a gustului vacantei. Poate mergem candva la o cuseta, impreuna. Obligatoriu, paturile de sus... :)

Lavinia Ștefan-Filip spunea...

N-am mers niciodata in vagonul de dormit, dar tocmai mi-ai amintit, ajnanina, cit de mult am tinjit sa fac asta... uitasem complet si tu mi-ai redeschis o poftaaaa... de parca as fi copil:)))))))

ajnanina spunea...

Mugur
frumusetea e in ochii privitorului, asa ca... superbi ochi :)))

Adrian
avem diferite acadele la diferite varste... si ne bucuram de ele oricum... si jucarii :)
un banc feminist spune ca o deosebire mare intre barbati si baieti e pretul jucariilor lor :)
acum, eu cred ca asta nu ii face mai copii, ci mai maturi prin decizia de a se bucura de ceva pe care noi, femeile il vedem ca jucarie :)
fara suparare, va rog, baieti :)))

Mikka, multumesc pentru ca tii in mine treaz dorul de duca... mult mai viu dupa ce ti-am citit aventurile calatoriei spirituale pe care ai facut-o :))

Lavinia :)
o sa apara ocazia, bucura-te de ea ...
e intr-adevar savuros :))