tag:blogger.com,1999:blog-3787663188633824243.post5179177802185341627..comments2023-11-03T15:20:45.721+02:00Comments on poveşti cu şi fără sfârşit...: fragmentarium (continuare)ajnaninahttp://www.blogger.com/profile/06242243954878984641noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-3787663188633824243.post-84615304762145879152009-02-25T16:13:00.000+02:002009-02-25T16:13:00.000+02:00eu nu l-am descoperit ca actor, n-am ma trecut pri...eu nu l-am descoperit ca actor, n-am ma trecut prin faza asta, eu pur si simplu m-am indragostit de el... asa fac femeile la filmele bune, proiecteaza cat cuprinde :)<BR/><BR/>dar am trecut prin mai multe niveluri de intelegere a filmului, intai prin identificare pe rand cu personajele (cu exceptia delfinilor, din pacate cu ei n-am fost in stare ) apoi prin detasare...<BR/><BR/>a ramas un film de referinta pentru mine.ajnaninahttps://www.blogger.com/profile/06242243954878984641noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3787663188633824243.post-65297105122357368392009-02-25T00:46:00.000+02:002009-02-25T00:46:00.000+02:00mai e unul...da, ai dreptate, ce e normal pentru c...mai e unul...<BR/><BR/>da, ai dreptate, ce e normal pentru cineva, poate fi trist pentru altcineva... e o provocare pentru evolutie.<BR/>e important pentru fiinta care alege tristetea pentru o vreme, daca e fidela tarmului sa-si intoarca ochii de la mare :) pentru ca evolutia ei va fi mai usoara pe tarm.<BR/><BR/>ai vazut ,,Marele albastru?"ajnaninahttps://www.blogger.com/profile/06242243954878984641noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3787663188633824243.post-48165240333098549542009-02-25T00:41:00.000+02:002009-02-25T00:41:00.000+02:00Cred că sunt printre primii care citeşte această p...Cred că sunt printre primii care citeşte această postare şi mă declar un observator fidel al celorlalte episoade... Sper că există sau că vor fi scrise...<BR/><BR/>"Era imaginea unei femei frumoase, ultima pe care o văzuse înainte de a porni în lunga hoinăreală pe mare. Îi spunea plângând că îl iubeşte şi îl ruga să rămână iar el zâmbea şi îi spunea aşa cum spusese tuturor până atunci ,,mă voi întoarce” ştiind că minte şi ştiind că ea ştie asta. Nu îşi mai amintea cum o cheamă".<BR/><BR/>Atât de "normal" pentru un marinar şi atât de trist pentru toate femeile care rămân pe ţărm... de viaţă.Anonymousnoreply@blogger.com