joi, 26 mai 2011

BUCURIA DE A TRAI


Bucuria de a trai e unul din lucrurile greu de invatat. E o stare care, o data disparuta, ia dupa ea tot ce parea bun si frumos. In ipsa ei viata e tare grea. Si totusi, cate cineva din cand in cand are curajul si increderea de a folosi propria lumina sa ne ajute sa o reaprindem pe cea proprie. Va transmit anuntul unei astfel de persoane.


Dragii mei,
Aveti program sambata dupa-amiaza!!!
Va invit pe 28 mai 2011, ora 16.00 la un seminar de dezvoltare personala, o avanpremiera a seriei de workshopuri sub numele "BUCURIA DE A TRAI". In cadrul acestora, vom incerca, prin metode psihoterapeutice si mai ales cu ajutorul vostru, sa descoperim resurse nebanuite ale mintii si sufletului fiecaruia, principalii responsabili ai modului de interactiune cu cei din jurul nostru!

"Bucuria face parte din esenta noastra, este sentimentul fundamental la care avem acces cu totii. Cu totii iubim bucuria si toti avem o dorinta profunda de a interactiona unii cu altii in moduri care sa ne aduca bucurie. Iar daca nu ne mai regasim bucuria, este pentru ca majoritatea dintre noi ne-am ingropat-o sub straturi de prejudecati si de sentimente reprimate. Provocarea pentru noi este sa continuam sa inlaturam aceste straturi, pana cand bucuria reapare si reincepe sa curga si sa ne umple din interior." Arnold M. Patent

Aveti in imagine toate detaliile seminarului. Va rog, spuneti despre seminar si altor persoane care credeti ca sunt interesate!

Andreea RADULESCU,
- psiholog, psihoterapeut in supervizare, absolvent formare in PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

luni, 23 mai 2011

intoarcerea

sursa imagine

Nu stiam de ce n-am mai putut scrie. Nici nu mi-am dat seama cum si cand o pierdusem. Am inteles abia cand mi-a adus-o înapoi. Cartea mea.
Mare, deschisa, fosnind din file, speriata de propriile coperti groase care ar fi putut-o reduce la tacere, la moartea prin intuneric si sufocare. Am linistit-o cum m-am priceput. Nu, in nici un caz n-as lasa pe nimeni sa o inchida. Si nici n-as mai rasfoi-o intr-un singur sens, cel orar, al trecerii si petrecerii firesti a timpului. Merita citita in toate directiile si recititia. Chiar cand e tinuta invers. Intotdeauna am citit si recitit indelung cartile care mi-au placut.
Cand mi-a fost aratata, deborda de cuvinte, de litere, de fraze care sa iasa in lume si sa se invarteasca precum o constelatie intreaga de idei si emotii. Nu mi-am pus nici o clipa problema sa le opresc, sa le inghesui inapoi pe file. Sau, Doamne fereste, sa o inchid. Ce e de iesit sa iasa. Nu e nici o problema daca la un moment dat toate cuvintele ar iesi. Din cele ramase in mine vor fi destule care se vor lasa prinse si scrise pentru o vreme, fluturi negri sau albastri pe paginile nelinistite. Pe cele care vor doar sa se joace o vreme pe afara le voi prinde seara cu plasa de fluturi, sau cu cornul inorogului. Le voi hrani si le voi aduce inapoi, sau le voi mai lasa sa zboare, dupa nevoi si dorinte. Bine ai venit inapoi, suflete!

luni, 16 mai 2011

sunt intreaga poveste, sunt toate povestile...






Dragii mei, iata o poveste a unui oaspete drag. Cel care a scris-o e cunoscut sub numele de Mateo si e unul dintre tovarasii de drum, pe unul din cele mai frumoase drumuri. Drum care, desi in cerc duce foarte departe, inainte si in sus... si in egala masura in adancurile noastre... Multumesc pentru impartasire...
.
,,Traiesc o poveste, povestea Albei ca Zapada in care sunt atat Printesa cat si Printul. In care vrajitoarea este LIBERUL ARBITRU, si aleg sa mor pentru a renaste din nou. Printul este EU-l meu superior, SINELE, lumina din mine, ceva cu care pornesc pe un nou drum. In acelasi timp sunt NEBUNUL DIN TAROT, care porneste pe un nou drum. Sunt, de altfel, si Vrajitoarea, care uitandu-se in oglinda ei magica vede in ea opusul ei, umbra, dusmanul - acea parte din mine pe care nu o iubesc si pe care o reneg. Pe care mai degraba as ucide-o, ascunde-o decat sa incep sa o iubesc. Am noroc cu cei 7 pitici, care sunteti voi, toti cei din ROATA MEDICINII.
Sunt si Cenusareasa, iar surorile vitrege sunt umbrele mele bine ascunse si care imi dau tarcoale zi de zi. Norocul meu a fost zana cea buna, alias Roata Medicinii, care mi-a permis sa vin la bal, care mi-a oferit oportunitatea de a-mi pierde pantoful (fara teama, fara neincredere - regasirea de sine) pantof care a fost gasit de Print (Sinele meu); si atunci impreuna cu el si cu acest pantof a plecat pe un nou drum intr-o caleasca de aur, catre o noua viata."