marți, 27 aprilie 2010

falsul inlaturat si inlaturarea blocajului scriitorului

sursa imagine
de azi inainte ar trebui sa devin din nou capabila sa vad povestile rotindu-mi-se pe deasupra capului... cu patru luni inainte ma inscrisesem la un concurs organizat de o editura. cu intentia, fireste, de a-l castiga... :) doar ca, din momentul inscrierii imaginatia mi-a secat... povestea pe care o trimisesem nu era una proaspata, ci un autoplagiat, o poveste inceputa cu multi ani inainte si neterminata. nu l-am castigat, si acum imi astept inspiratia inapoi. scapata de grija de a pune o poveste intr-o forma impusa, sper ca povestile sa vina din nou liber spre mine...

si pe acesta cale le anunt ca am redeschis casuta lor, m-am redeschis pentru ele...

luni, 26 aprilie 2010

duminică, 25 aprilie 2010

cine-mi pazeste comorile :))

pentru ca bietul Cerber se plicitisea in Valea Umbrelor si avea nevoie de un tovaras de joaca, mi-am adus aminte de micul balaur mucios de aseara care bantuia aiurea afara din poveste si i l-am adus...
ieri nu stiam ca are doua capete - m-am uitat sa vad daca am destule servetele, si e ok, am destule... probleme si cu doo randuri de flacari si cu doo randuri de muci... daca raceste si Cerber, cu cinci capete mucioase dau faliment...
se pare ca se inteleg bine impreuna si se joaca cu umbrele... umbrele MELE...
hei, v-am dat pietre (semi)pretioase sa va jucati cu ele, lasati-mi umbrele in pace! caposilor!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

povesti imature


in padure traia un pui de balaur, vesnic terorizat de puiul de print rautacios si prost-crescut din castelul de la marginea padurii.
era atat de terorizat, ca flacarile care abia ii dadusera pe nas au scazut si au cazut repede si ii atarnau ca niste muci galbeni.
ca sa scape de joaca rautacioasa, micul balaur se mai refugia din cand in cand in curtea razboinicului care nestiind cum sa-l impace (ca, de, nu putea sa-l sperie pe print) ii curata mucii cu sabia. apoi se jucau impeuna pana nu mai puteau, sau pana cand ii strigau la masa regina-mama pe printul cel rautacios si prost-crescut sau nevasta pe razboinic. amandoua aveau niste voci ingrozitoare de nu te puteai impotrivi, indiferent cat ai fi fost de print sau de razboinic.
din casa de alaturi, mesterul de jucarii, singurul cu un pic de minte in toata povestea asta s-a gandit sa dea o mana de ajutor si a inceput sa mestereasca pui de balaur de jucarie pe care sa ii lase in gradina castelului. printul, incantat, a inceput sa isi scrie numele pe ei, ca doar pentru el fusesera facuti. balaurul, mai linistit un pic, si-a indreptat flacarile si a plecat in alta parte sa si le creasca, iar razboinicul a lasat sabia si s-a apucat de sapat dupa oua de balaur, sa nu le piara astora specia.

povestea n-are morala.

p.s. poza n-are legatura cu realitatea, ci cu fantasmele micului balaur, care, in lipsa de forta, si-a dezvoltat imaginatia :)

luni, 19 aprilie 2010

casa deschisa

sau cuib. cochet aranjat, cu papadii si rostopasca in jur.
cred ca de veverita, pentru ca sunt doo castane uitate inauntru.

miercuri, 14 aprilie 2010

primavara in Narnia

iarna, felinarele reprazinta repere importante. printre copacii goi de frunze si zbatandu-si crengile in liniste si zapada, felinarele sunt acoperite cu un motz suplimentar de importanta, care le face vizibile de departe.
asa ca, sub caciulile grele putem vorbi de lumea de dupa felinar, rostind Felinar cu seriozitate si gandind ca-i mare lumea aceea... si chiar pregatindu-ne sa ne pierdem in ea. nu fara o mare placere...
dar cu frunza si iarba in jur, multa, felinarul devine nesemnificativ.
lumea e una si abundenta nu cunoaste limite. si lumina e multa si ea. curgand, lipicioasa si stralucitoare printre cea frunza si iarba. si printre cele degete, si plete, si vorbe goale :)

luni, 12 aprilie 2010

scrie tu...


scrie tu mai departe povestea... ca eu m-am ridicat si am plecat, fara sa privesc inapoi sa vad daca iarba ramane culcata sau se ridica si ea, pregatindu-se sa ma urmeze.

poate ca am sa recunosc locul sau poate ca nu... poate ca tu nici n-ai trecut inca... poate ca nici n-ai sa treci pe aici...

dar chiar daca nu, poti scrie. pe firele de iarba, cu firele de iarba. in locul meu. pentru mine.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

in doua

nu, nu e razbunare, si nici sfidarea destinului.
doar ca unele carti sunt caraghios de mari pentru mesajul de pe ele...

sâmbătă, 3 aprilie 2010

si El spunea povesti...

stia nevoia de minune din sufletele mici si largea treptat spatiul, cu cate o pilda...
si dupa fiecare poveste ne simtea asemenea copiilor, venind spre El...
caci mai mult decat clipa prezenta aducea Speranta, speranta o uda cu Dragoste pana crestea Increderea, si pe aceea o biciuia cu Lumina pana o facea Credinta...
credinta pe care o inmultea prin simpla atingere...

joi, 1 aprilie 2010

Cerber

sursa imagine

vi-l prezint pe Cerber, noul meu tovaras de Calatorii in Lumea de Jos.
nu mi-as fi imaginat ca voi avea un asemenea animal de putere, dar l-am cerut ca un copil rasfatat ce sunt si l-am primit cadou. multumesc, Mikka!