marți, 29 iunie 2010

drumuri in noapte

nu, nu prin noapte, spre cate un capat al ei numit in mod aleator zi, ci chiar in noapte, spre centrul ei, spre inima ei, spre pantecul ei instelat.
in interior, in adanc, in mine, printre faldurile mai usoare sau mai grele ale umbrelor. luand ca talisman trei frunze de coca si trei boabe de cafea... pe care am sa le beau cu apa fierbinte, clocotita pe marginea vulcanului. sper sa gasesc locul si momentul potrivit in care sa imi beau ceaiul si cafeaua, pentru ca de la un anumit nivel in jos, umbrele nu mai au buzunare, iar pretiosul talisman s-ar pierde...
primele straturi sunt usor de dat la o parte. ca in joaca, printre multe fuste tiganesti. si tot asa sunt colorate si zdrentuite pe margini. descusute prin parti, si cu marginile atarnand. ok, dezvelirea are aici ceva sarbatoresc, de foc si satra si dansuri imprejur.
poate ca aici am sa ma opresc sa beau... si sa dansez... o vreme.
e riscul mare ca vartejul dansului sa te farmece si sa ramai vesnic invartit intre fuste... indiferent cum s-or numi ele...
cei mai multi nu trec dedesubt. e o teama profunda de intrarea in pesteri, de alunecari de teren, de calatorii fantastice in teritorii de dinaintea erei personale... liane incalcite si paianjeni uriasi... fire si fibre si laturi si lanturi. te poti strecura si printre ele, dar cu mai mare grija decat printre fuste. caci vazul te inseala. l-ai lasat in vartejul focului si aici te asteapta doar fosnete si tipete, si spasme si cutremure, si tacerea umed fierbinte sau uscata si rece de dupa. treptat ramai singur. ceilalti, dintre cei care au parasit si ei dansul au ales fiecare insula lui de nisip miscator sau banchiza, sau pestera, sau varful ascutit de stanca. exista milioane de drumuri, desi o singura calatorie...
te trezesti din cand in cand ca din vis, si realitatea re incheaga partial in jurul tau, astfel incat ceilalti sa nu stie pe unde bantui. uneori, cate ceva din lumea oisnuita atrage atentia in acelasi timp a doi calatori... si acestia se recunosc printr-un fior sau frison frati de umbre...
si aici e o capcana, cei doi pot sa aleaga sa ramana sus, agatandu-se unul de altul, parasind calatoria, ramanand impreuna, ei doi si spaimele lor...pana cand nu vor mai putea suporta si se vor intoarce separat in adancuri pentur a putea reveni la lumina, victoriosi, candva... amandoi sau numai unul...
...
va urma

luni, 21 iunie 2010

saptamana magica

azi, ziua Soarelui, a inceputului de vara.

pe 23/24, magia noptii de Sanziene. oare ce se mai pastrează din obiceiuri?

pe 26, din nou luna plina.

oare lasi magia sa se apropie mai mult?

duminică, 20 iunie 2010

cand ingerul iti arata drumul...

... stii ca drumul acela nu te poate duce decat in sus.
(imagine de pe drumul care urca spre manastirea Cetatuia)

luni, 14 iunie 2010

umbre, dupa ploaie

umbrele s-au intors plouate acasa, ca n-au avut umbrelele la ele. faza e ca acum, plouate arata tare ciudat. picaturile de apa si noroi atarna parca in aer. cine le-a pus sa iasa pe vremea asta?
le-am intors pe dos, pe partea luminoasa si le-am pus la muiat. din baie, de unde le-am inghesuit, cu apa si detergent parfumat, se aud soapte disperate. ca de fiecare data cand s-au lasat spalate, s-au facut curcubee si toata lumea s-a uitat la ele... cum sa mai indure asa ceva?
le inteleg, si mi-e un pic mila de ele, dar ce sa le fac? ca n-am avut detergent automat si le-am pus si de data asta de-ala manual, care face clabuci... si-apoi, cat de draga mi-ar fi mie masina de spalat pentru viteza si discretia cu care-mi rezolva treburile murdare, umbrele mi le spal de mana. pana cand se vor destrama de tot...
le mai ridic din lighean si le privesc prin transparenta. prin gaurile uneia se vede luna. raman o clipa cu gura cascata, apoi scutur umbra bine. o limpezesc si o storc. am sa o intind la soare, indiferent de protestele ei...

duminică, 13 iunie 2010

initieri - 2.1

prima etapa, aici.
.

Din momentul în care în pieptul meu fusese semănat cântecul, îmi închipuiam că va fi simplu, că totul va veni de la sine. Nici vorbă. Nici gând. Degeaba îl căutam peste tot, căci în afară totul redevenise de neînţeles, iar în interior se simţea doar vîrful de cuţit.
Dansul îmi umbla printre picioare ca o pisică mofturoasa. Mă împiedicam uneori de el, alteori doar de propriile picioare. Dansam puţin, doar cât să le descurc. Nici cuvintele nu mai erau la locul lor. Nu-mi mai găseam locul nici printre cei care stăteau la poarta din spate, care acum mă priveau cu invidie sau măcar neprietenos, nici prinre musafiri. Ea dispărea din ce în ce mai des, şi apărea de fiecare dată altfel. Nici nu apucam să mă obişnuiesc cu transformările aduse de o etapă şi apărea etapa următoare, iar ea dispărea din nou. Eu eram din ce în ce mai obosită şi ştiam că nu mă pot aştepta din nici o parte la răsfăţ. Depăşisem etapa copilăriei, nu mai aveam unde merge după îmbraţişare. Uneori strigam, alteori tăceam. Grâul fusese cules, pâinea mâncată, trandafirii ofiliţi, fântâna împrejmuită cu gard înalt.
Aveam de căutat doar în propria fântână secată. Şi nu-mi plăcea noroiul care se vedea. În iarna aceea m-au învelit zăpezile, ca pe copacii bătrâni şi adormiţi. Am dormit şi eu. Ea mai trecea din când în când să-mi simtă respirul şi pulsul. Mă învelea la loc şi mă lasa. Ştia că nu trebuie să vină după mine, iar eu ştiam că mă aşteaptă, chiar dacă nu-mi spune. Si nu numai ca ea mă aşteaptă. Ci că mă mai aşteaptă ceva...
În somn, m-au înconjurat din nou vechile umbre. Corabii ale Lunii, goale. Nu ştiam de ce. Le vorbisem, le acultasem. Iar şi iar. Le iertasem. Oare ce mai voiau? Şi ce mai voiam eu de la ele?

sâmbătă, 12 iunie 2010

si eu, ca si ceilalti, in vizita la carti

stateau aliniate, si inghesuite si strigand in fata noastra. noi ne plimbam printre ele si le rasfoiam. desigur ca nu pe toate, ci doar pe cele de la suprafata teancurilor.
unele nu vor fi niciodata atinse. altele sunt deja ametite de atat rasfoit, rasucit, privit, trecut dintr-o mana in alta.
m-am dus la Bookfest, dupa ce am citit cele scrise de Klara cu speranta secreta de a ma indragosti si eu. dar oare cum poti sa gasesti cea mai minunata carte printre milioane de alte carti? bine, nu erau chiar milioane de titluri...
chiar daca nu m-am indragostit, m-am lasat fascinata.
intelegand ca fiecare poveste prinsa mai puternic sau mai delicat intre paginile tiparite poate avea efectul unei bombe. doar in mana cititorului potrivit. care, desi imunizat dupa ani intregi de lectura mai poate reactiona spontan si deschis in fata unei noi experiente proaspete, comparabila cu a indragostirii.
.
printre atata experienta condensata cum mai poti spera ca propria carte sa aiba acest efect detonator? si totusi, si ea se vrea scrisa, chiar daca ii povestesti despre miile si milioanele de alte carti neatinse de mana omului. pentru ca ceea ce contin ele fie nu e scris pentru ei, fie nu e nimic nou... fie nu a gasit cuvintele potrivite pentru a ajunge prin ochi si urechi in minte si inima...
.
am ascultat din mai multe parti in acelasi timp lansarile si ecourile lor. oameni care, emotionati si inconjurati de prieteni, sau singuri si incrancenati, tineau fitilul bombelor in cuvintele pe care le spuneau si asteptau din partea lor, a posibilor cititori, un foc.
uneori, dupa ce terminau de vorbit, cate o mica flacara se mai vedea. in ochii lor. efectele asupra celorlalti au o perioada de latenta care poate dura de la cateva ore - de citire efervescenta si entuziasta - la cativa ani.
poate ca scriitorii lor nu vor afla niciodata. oare e important? daca da, Caline, azi am savurat si eu din mierea ta pentru ceai... si mi-a placut mult de tot...
.
mi-am cumparat si eu cateva carti. de unele dintre ele deja m-am bucurat in restul zilei, de cand am plecat de acolo (acum fac o pauza doar pentru a savura mai bine, a nu inghiti totul pe nemestecate). celelalte inca asteapta, fiecare sperand cumva sa ma transforme, sa ma imbogateasca. fiecare bombanind ca ceasca mea cu ceai pare plina din punctul lor de vedere... eu le ascult, le zambesc si le citesc. bucurandu-ma de fiecare aroma. si dezmierdandu-le cumva pe fiecare...

marți, 8 iunie 2010

dupa naufragiu


imagini de aici si de aici.
in poza de sus sunt ceilalti, mergand spre un fel de inainte. eu am ales mai repede o rama prin transparenta careia se zarea calul :)

luni, 7 iunie 2010

initieri - recapitulare

reiau, pentru propria-mi recapitulare, povestile initierilor descrise anul trecut.
unu
doi
trei
patru
cinci
sase
opt
noua

o parte din povesti au fost intai traite si apoi povestite, o alta parte imaginate si apoi (re)traite. sau poate doar reamintite, recapitulate. cine stie?
istoriile personale se traiesc intai in vis. uneori visul e constient si in realitate doare reluam, alteori visul e mut si incifrat si atunci avem de lucru la (re)descoperire si (re)semnificare.
mi se pare ca, chiar daca timp de un an am dormit - sau poate acum doar readorm la loc, in visul de-a vacanta, visul se poate relua destul de fidel de unde l-am lasat, de pe varful dealului. ce mi-a dat de gandit e ca m-am trezit nu in pat, ci pe podeaua din sufragerie.

sâmbătă, 5 iunie 2010

masca (cat costa masca?)

in lipsa cronica de inspiratie va las cu o poveste mai veche...
nu va temeti, episoadele sunt scurte :)

pentru intrare in atmosfera, transcriu inceputul:
,,actorul se plimba alene pe la tarabe. targul de masti era pe sfarsite, oamenii cantau si dansau plini de veselie cu ele pe fatza, masti colorate, zambitoare, fermecatoare sau grotesti."

unu
doi
trei
patru
cinci
sase
sapte
opt
noua
zece

si finalul:
,,Asta e dragostea? Asta. Dar asta e deja alta poveste..."