se gandi cu toata energia pe care o mai avea la padurea ei deasa, la copacii care o protejeau si la prietenii ei iubitori. Se gandi toata noaptea la ei pana cand ii simti aproape. Simtea cum bratele i se ridicau. Simtea cum picioarele se miscau si se ridica. Isi putea misca bratele si picioarele. Cu gandul la caldura prietenilor ei dragi se ridica si tipa. Tipa cat putu ea de tare. Tipa cum nu o mai facuse vreodata. Vrajile se risipira si frica iesi din gura ei asemeni unui sarpe. Ochii ei mari priveau din ce in ce mai clar in jur si cautau o iesire. Matraguna si Capcaunul se pregateau sa o mai atace dar nu reuseau sa o prinda. Cu ochii mari si picioarele sigure se intrepta se usa castelului. Iesi afara fara. Se intoarse apoi catre castel. In fata ei aparura Capcaunul si Matraguna, urati si murdari, mirosind a frica si mucagai. Erau batrani acum fara frica ei. Erau slabi. Se spriji si mai bine pe picioare si cu un glas puternic spuse cuvintele magice: “V-am invins! Sunt puternica!!!” Peretii castelului se cutremura si bucati mari din zid cadeau pe cei doi vrajitori, strivindu-i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu