au fost luni cand ma uitam la lua plina cu coada ochiului asa, in treacat. nu voiam sa o vad. mi se parea ca puterea ei ma zapaceste si ma face vulnerabila. ca ma face sa ma simt femeie intr-un mod care nu imi placea: capricii, labilitate, emotii implozive distrugatoare, lacrimi si hormoni, pentru ca o zi-doua dupa sa ma mir si eu de mine. ca ce-a putut sa-mi treaca prin minte, prin inima sau prin alte repere anatomice.
apoi m-am intrebat: de unde puterea asta a lunii asupra mea? cine i-a dat-o? eu, desigur. si puteam sa mi-o iau inapoi foarte simplu.
n-a trebuit sa fac eforturi. mi-a fost daruita.
de cateva luni incoace am primit la fiecare luna plina daruri peste daruri: speranta, incredere, amuzament, inspiratie, spatiu, dragoste...
multumesc, dragoste!!!
8 comentarii:
Bine te+am regasit.
Luna a fost darnica si cu mine. Nici nu ma asteptam, dar mi-a condus dorintele acolo sus si o parte sunt realizate.
Imbratisari cu dor si drag.
De abia astept sa te vad!
Sa-ti priasca. Sa-ti fie bine.
Dragoste este.
bine ai revenit, Claudia, sa-ti fie luna bogata...
pe toate planurile... asa de bogata ca uneori sa ti se para ca o vezi dublu :)
alaturi de Cineva, Oricine... :)))
sau de altcineva... :))
Gabi, draga, multumesc...
si tie, si tie...
ce-mi doresc si mie iti doresc si tie :))
este din plin!
Pe mine mă dă gata si semiluna. Mai ales atunci când am impresia că, ochi buni având, văd foarte clar partea lipsă. Aparent, nicio poezie aici. În realitate, destulă. Suficientă. Adică, e.
Calin,
:)
e.
e suficienta pentru aselenizare.
Ce luna fermecata, stie ea cum sa prefaca oamenii, dealtfel si ei tot fermecati :}
de..., tot de ea, Luna!
Luna plina si in serile "fara" atata plinatate!
Imbratisari!
Amrita,
multumesc, frumoaso!
o felie de luna si pentru tine :)
Trimiteți un comentariu