stateam pe genunchii mamei, langa soba si o priveam socata.
cred ca aveam peste 3 ani, dupa decorul din jur.
nu mi-amintesc ce poveste imi spusese, dar finalul era: ,,si-am incalecat pe-o capsuna / si v-am spus o mare minciuna"
cuuuum?
...
poate ca de atunci sa fi ramas cu o unda de neincredere fata de orice mi se spunea... de catre oricine...
pe de alta parte, cand simteam la celalalt neincrederea, luptam din toate puterile sa-l conving: e adevarat, exista!
mai am inca ceva de recuperat din acea perioada. acum, cred in toate povestile pe care le spun eu, si in unele din cele care mi se spun. imi place sa cred ca am capatat un pic de discernamant...
oricum, inca nu am gasit o capsuna atat de mare incat sa pot incaleca pe ea... :) pana la imaginea de mai sus :))
16 comentarii:
Ooooo, ce capsuna maaaare
Ce gust are ?
Spune spune,
Merge de-o gustare ?
cred ca trebuie sa ne strangem cu totii sa-o vanam...
si apoi sa o mancam... :)
si apoi vom povesti nepotilor despre marea vanatoare... :)
Yeeeeee! Pe capsuna asta MAAREEE putem sa incalecam mai multi odata si sa spunem ca "asta e o poveste cu-totul-si-cu-totul-adevarata"... :))))
Mmmoaaaah! Ce pofta imi e! Macar serbet...
Chiar: o fi pe undeva un concurs de modelat/desenat in serbet?
hm ..dragelor voi mereu imi faceti pofta, ba dulceturi ba serbet..acum capsuni. de ceaiuri nu mai zic..
hm ..
Imi place..
Capsuna giganta :)
Numai bine!
Ne plac acum mai mult poveştile poate pentru că ne e dor de copilărie, de braţele mamei, de casa părintească... De cîte ori le spun nepoţilor mei poveşti, mi se par mai savuroase decît atunci cînd mi se spuneau mie...
apropos de subiect, care e diferenta intre minciuna si adevar?
Bunicul meu obisnuia sa-mi spună chestia cu capsuna si stiu că asta mă enerva destul de mult, atât cât putea să se enerveze nu pusti domol.
PS ajnanina nu scrie si niste PA-uri? Avem concurs ;)
Mikka,
da, asta e capsuna de grup...
eventual de-un workshop, la tema: cum se sfarsesc povestile, cu varianta: si atunci s-au pus cu totii la masa :)))
Camelia,
cu drag, poftim la masa mincinoasa...
pentru ca acum povestile mele sunt adevarate... si gustoase...:)
Adrian,
da, giganta... cat tot campul...
inspaimantatoare, chiar, ruda de la munte a campului de capsuni :)
Matilda,
sigur, ca acum esti constienta... si ai toate vrajelile la degetul mic :))
Camelia,
citez si eu acu un tip inteligent care zicea ca adevarul e un punct de vedere...
Calin,
pai, da, probabil tot el te invata sa apui adevarul...
scriu si eu, am vazut, n-am fost azi acasa... probabil maine dimineata iti trimit o mura :)
Mikka,
pana la urma concursul de modelat in serbet il putem organiza local, la metoc.
modelam cu lingura...
Ce interesant... in nici una din povestile germane pe care le stiu... si as putea sa afirm ca le stiu aproape pe toate... nu exista asemenea incheiere... oare de ce?
Oricum, mie vorba despre "minciuna" mi se pare cumva o provocare. Ca un semn de aducere aminte, care, ancorat in indignarea copilului de atunci, sa ne faca sa ne mai raportam inca o data la "adevarul" din poveste... Cine stie, poate descoperim lucruri noi despre ce e adevarat, ce e minciuna... :)
Trimiteți un comentariu