am mai vorbit, poate despre diverse obiecte magice: bagheta magica, sabia care te face de neinvins si neinfrant, globul in care vezi trecutul, prezentul si viitorul... obiecte in care magicianul a investit o parte din puterile sale, iar asta le face dorite sau temute.
toate iti confera un anumit gen de putere aupre celorlalti si te simti vulnerabil atunci cand le pierzi...
dar mai exista si o altfel de forta, la fel de vitala si de coplesitoare, care se investeste in obiecte pe care majoritatea le uitam dupa o vreme: ursuletul, papusa, paturica... cele care ne ajuta sa dormim in perioada in care trecem de la identificarea completa cu mama la spaima pierderii ei, a iubirii ei, a insasi existentei noastre. ele ne ajuta sa depasim maruntele abandonuri dintre seara si dimineata, ne consoleaza in somn si in preajma lui, ne fac sa simtim ca nu suntem singuri in Univers.
maruntele jucarii de plus sau panza, jerpelite, descusute, tocite, pot adaposti cantitati imense de dragoste pe care, ca adulti de desconsideram zambind, sau, mai grav, incercand sa le inlocuim cu jucarii asemanatoare, noi, si golite de sens.
si le cumparam, ne cumparam jucarii stralucitoare si colturoase, care pot starni invidia celorlalti, dar nu sunt bune de dormit cu ele :)
21 de comentarii:
obiecte fermecate din propriile basme de odinioara, ele pot fi sau le poti inventa. poate ca nu ai avut niciodata acel obiect fermecat, insa acum ai puterea sa-l inventezi, creezi din fostele ramasite gasite pe sub patul dorintelor copilariei si din ceea ce mai gasesti acum sub patul lui azi. :)
Nici nu ştii cîtă dreptate ai... dintr-un colţ al sufletului, numai de noi ştiut, ne priveşte păpuşa, jucăria sau păturica pufoasă... Nu pot fi înlocuite, ci doar amintite...
Amrita,
da, oricand se poate...
ursuletul mi l-am cumparat eu cu cativa ani in urma... si am dormit cu el cateva nopti... :)
a fost simplu, pentru ca eram mare deja... si experimentasem deja fricile, nu doar ma temeam de ele :)
si de curand mi-am luat si o paturica roz :)) ... abia acum imi dau seama :))
Matilda, si amintirea e buna, inca are putere :)
Inca am ursuletul roz, e al fii-mii acum, zice ca il tine pt fii-sa :) o fi fermecat?
Ea are un pinguin-manusa si il poata dupa ea tot timpul, nu mai spun de dormit. Iar eu sunt "vocea" pinguinului, in fiecare seara "povestim" :D
...uite cum poate influenta o bucatica de material copilaria atunci cand ii dai "viata".
April,
pai ursuletul ala al vostru e o comoara...
da, viata din lucruri e cea care le da sens. dragostea din ele.
si in pinguinul ala sunt toate povestile tale...
ai putea sa i le scrii pentru mai tarziu...
din pacate nu am talent la scris :(
zici tu, fiica ta e sigur de alta parere...
haha, asta asa e, dar e subiectiva pentru ca sunt mama ei.
Obiecte magice n-am avut niciodata, si nici nu cred ca mi-au trebuit. Am, in schimb, un ursulet uman de care depinde somnul meu.
Leo,
cu asta te-ai calificat, ai devenit adult :))
April...
macar un fotoreportaj :))
Hihi, aveam nevoie de confirmarea asta !
Te rog ai grija de ea cu toata gingasia.
Te rog ai grija de toate jucariile.
anonim...
de ea? care ea?
da, am grija de toate jucariile...
Foarte interesant articolul , bine punctat
CreveteL, esti binevenit cu jucariile tale cu tot :)
Hihihi, bine te-am găsit, Ajnanina! :) Eu am şi ursuleţul peticit şi mi-am cumpărat şi o păturică moale cu pisice pe ea :)
vulpe draga, bine ai venit, cu jucarii cu tot :)
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
Anonim,
bine, da iti aduci si ursuletul :)
Trimiteți un comentariu