si eu, ca si ceilalti, in vizita la carti

stateau aliniate, si inghesuite si strigand in fata noastra. noi ne plimbam printre ele si le rasfoiam. desigur ca nu pe toate, ci doar pe cele de la suprafata teancurilor.

unele nu vor fi niciodata atinse. altele sunt deja ametite de atat rasfoit, rasucit, privit, trecut dintr-o mana in alta.

m-am dus la Bookfest, dupa ce am citit cele scrise de Klara cu speranta secreta de a ma indragosti si eu. dar oare cum poti sa gasesti cea mai minunata carte printre milioane de alte carti? bine, nu erau chiar milioane de titluri...

chiar daca nu m-am indragostit, m-am lasat fascinata.

intelegand ca fiecare poveste prinsa mai puternic sau mai delicat intre paginile tiparite poate avea efectul unei bombe. doar in mana cititorului potrivit. care, desi imunizat dupa ani intregi de lectura mai poate reactiona spontan si deschis in fata unei noi experiente proaspete, comparabila cu a indragostirii.

.

printre atata experienta condensata cum mai poti spera ca propria carte sa aiba acest efect detonator? si totusi, si ea se vrea scrisa, chiar daca ii povestesti despre miile si milioanele de alte carti neatinse de mana omului. pentru ca ceea ce contin ele fie nu e scris pentru ei, fie nu e nimic nou... fie nu a gasit cuvintele potrivite pentru a ajunge prin ochi si urechi in minte si inima...

.

am ascultat din mai multe parti in acelasi timp lansarile si ecourile lor. oameni care, emotionati si inconjurati de prieteni, sau singuri si incrancenati, tineau fitilul bombelor in cuvintele pe care le spuneau si asteptau din partea lor, a posibilor cititori, un foc.

uneori, dupa ce terminau de vorbit, cate o mica flacara se mai vedea. in ochii lor. efectele asupra celorlalti au o perioada de latenta care poate dura de la cateva ore - de citire efervescenta si entuziasta - la cativa ani.

poate ca scriitorii lor nu vor afla niciodata. oare e important? daca da, Caline, azi am savurat si eu din mierea ta pentru ceai... si mi-a placut mult de tot...

.

mi-am cumparat si eu cateva carti. de unele dintre ele deja m-am bucurat in restul zilei, de cand am plecat de acolo (acum fac o pauza doar pentru a savura mai bine, a nu inghiti totul pe nemestecate). celelalte inca asteapta, fiecare sperand cumva sa ma transforme, sa ma imbogateasca. fiecare bombanind ca ceasca mea cu ceai pare plina din punctul lor de vedere... eu le ascult, le zambesc si le citesc. bucurandu-ma de fiecare aroma. si dezmierdandu-le cumva pe fiecare...