la inceputul saptamanii trecute a plouat cu povesti.
a fost cea mai grozava ploaie din toate timpurile alea care incep cu ,,a fost o data ca niciodata" si se sfarsesc fie cu: ,,si au trait fericiti pana..." fie cu: ,,dar asta e o alta poveste".
acum ploaia s-a domolit, si daca nu mai curge, pica.
picaturi mari, rare, de consistenta mierii si a chihlimbarului topit, inchizand soare si viata in forma lor de lacrima pregatita sa poposeasca pe primele buze sau sa infrunte veacurile.
le primesc cu respect curgerea. le simt aroma dulce-amaruie, ma bucur de trecerea luminii prin ele. si de trecerea lor pe langa mine.
7 comentarii:
Doresc sa fie un ropot de povesti, o avalansa, o tornada... sa te ia prin surprindere.
Stiu cat de mult le iubesti, stiu ca la tine se simt cel mai bine!
Povestile mele vor ajunge la copii nevazatori. Sunt fericita!
Zambete si imbratisari cu drag!
Doartu, iti multumesc...
ele curg cum vor, si isi urmeaza fluxul.
ma bucur pentur povestile tale si pentur copiii care le vor asculta...
citesc Giani Rodari.
invat sa scriu povesti. ale mele vor fi folosite la filosofie cu copiii.
dar cat de mult imi plac si mie cele care se povestesc singure. cu dor, cu suflet, pline de viata si dragoste
aromele lor ne cresc Ajnanina
Angele, da, noi suntem cozonacii plamaditi de ele...
cauta si ,,Cum sa te vindeci cu o poveste" - Paola Santagostino
o sa caut :)
si Milton Erikson :)
Povestile...incinte de flori sau fructe dulci, capsule plutitoare ale visului, din care lipseste gustul un pic amar al povestilor adevarate.
Copilarie=incantare.
Bine ai venit, Irina...
da, sunt povesti de gusturi diferite pentru varste diferite...
cu incantari si descantece pentru orice :)
ia si gusta... :)
Trimiteți un comentariu