miercuri, 9 februarie 2011

mandala. descantec de inviat sarpele.


pornind de la calatoria sarpelui...

,,aer drag, tine-ma bland, pana cand ajung din nou pe pamant
trimite-mi cate un nor, pana cand oi putea sa zbor
spala-ma cu apa si foc, sa-mi vina inima la loc
trimite-mi un inger din cer, sa-mi dea ce ii cer
sa ma prinda cu aripile sale, sa ma ridice din vale
sa-mi puna miere, pe orice durere
ca sufletul meu sa-l simta pe Dumnezeu"

mica vrajitoare se oprise in mijlocul drumului, atrasa de sclipirile soarelui in solzii uscati.
sarpele incapu foarte bine pe mana ca bratara, si se putea rasuci usor, si fetei ii venira vorbele pe buze fara sa se gandeasca prea mult...

nu mai inviase niciodata pana atunci un sarpe, si nici nu avea cum: el era primul sarpe de pe pamant. dar inima ei buna stia instinctiv ce are de facut. uda sarpele uscat cu apa, il incalzea la foc, il invartea pe incheietura ei fragila dar pulsand de viata, il ungea cu pamant gras si bun si il stergea cu frunze proaspete. si ii canta...

si sarpele simtea cum ii revine viata incetul cu incetul, la fiecare atingere a mainii mici si la fiecare vers cu clinchet subtire... incet, incet a inceput sa se invarteasca si singur si sa rosteasca vorbele descantecului, mai sasaind un pic, mai muscandu-si limba la cate un cuvant pe care nu il intelegea...
ii era putin rusine de ingerul care avea sa vina, ceea ce facuse de cand a plecat din rai nu era de iertat asa usor... dar isi dorea sa traiasca si pentru asta era dispus sa faca multe... chiar sa se intalneasca cu ingerul.

mica vrajitoare a lasat usurel sarpele pe pamant. parea destul de intremat sa porneasca la drum. stia ca se va intoarce candva la ea, dar acum nu avea nevoie de prezenta lui.

iar sarpele a pornit spre inima padurii, continuand sa se rasuceasca si sa-si cante singur. se tara pe pamant, mai facea cate un foc prin care trecea mai departe, strabatea raurile... dar ingerul nu aparea. asa ca, dupa un foc mare, mare, a intrat intr-o apa mare, mare, iar aburii care au tasnit din corpul lui l-au aruncat in aer, punte-curcubeu... cu un cer mai aproape de inger...


(in seara asta s-a incheiat, rotund si frumos, cursul de povesti ale elementelor. iti multumesc nespus, Monica, va multumesc, fetelor, pentru ghidare si insotire prin pamant, apa, foc si aer. si inapoi...
am avut ocazia sa duc spre incheiere povestea inceputa cu cateva luni in urma. nu e incheiata, dar e intr-o stare mult mai buna decat o lasasem :)) )

9 comentarii:

Maria Berg spunea...

Doamne, e absolut superb! Imi da fiori, atat de frumos este! Cu siguranta voi reveni sa recitesc, sa mai simt o data fiorii astia datatori de viata.
Multumesc mult!!!

ajnanina spunea...

Lady, fiorii apar pentru ca pielita sufletului tau e asa subtire...

de viata sa ne fie...
cu drag...

Maria Berg spunea...

:)
vreau si eu descantecul!!
ce trebuie sa fac?

ajnanina spunea...

Lady, la mine a aparut desenand mandala...
il poti canta pe acesta sau il poti canta pe al tau...
cand ne vedem sa desenam o mandala?

Mikka spunea...

E cea mai frumoasa legenda. Cea mai frumoasa!
Invierea, cu atata dragoste, drumul prin padure, cu foc, izvorarea curcubeului din mare, aproape de inger...
Ma uit la povestea asta minunata si o vad, asa de vie... As vrea sa se faca un film... sa se vada si mai bine, de multi, muuulti.
Sub curcubeu stau acum si astept sa vina si mica vrajitoare sa ne bucuram impreuna de stralucirea celui inviat....

ajnanina spunea...

ei, Mikka...
e sarpele care se apropie...

ma bucur ca ochii tai stralucesc frumusetea aici, sub curcubeu, langa mine...
incepem pe-trecerea!

traiasca sarpele si toti ceilalti!

Lisandru Cristian spunea...

Un final de săptămână cât mai bun, Ajnanina, şi la bună recitire... Poveştile rămân permanent alături de sufletele noastre...

Mag Dalen spunea...

Să aruncăm în descântec și câțiva bulgări de jar, pentru a prinde chemarea ursitului:
M-am lepădat de pielea cea veche într-un iureş de lavă
Precum un şarpe flămând în căutare de pradă.
Azi sunt femeia fatală: crudă, rece, reală.

ajnanina spunea...

Magule, dragule...

fie sa se lepede toate pieile de lepadat si sa se atate toate cele de aratat...

femeie fatala esti, daca asta iti doresti...

si fie ca urmatoarea naparlire sa fie blanda si dulce...