marți, 15 martie 2011

Calea povestii (din Joan Halifax / Fructele intunericului)

,,Asemenea plantelor sacre, povestile sunt si ele sursa de vindecare si hrana ce vine din Pamant. Ele ne amintesc ca nu suntem de unii singuri. Prin intermediul lor noi traim in trupul coiotului si al ciorii, al copacului si al pietrei, al zeilor si al eroilor, al Mamelor si Bunicilor Ancestrale. Astfel ne intarim relatia cu intreaga creatie".
.
,,Da, povestile sunt deopotriva protectori. Asemenea sistemelor noastre imunitare, ne apara pe noi si popoarele de atacurile alienarii epuizante. (...) Intrucat povestile si miturile sunt tesutul conector intre cultura si natura, intre sine si celalalt, intre viata si moarte, ele cos lumile la un loc prin spunerea lor. Si in trupul protector si conector al povestii sufletul se trezeste. Devine viu."
.
,,Ele sunt ascultate cu urechea si mirosite in fumul focului. Ele se pot produce in cursul conversatiei, la fel de bine ca si in procesul initierii. Pobvestile imbina realitatile din trecut si din viitor, momentele visate si cele planificate constient. Ele ne invata felul in care percepem si in care ne minunam. Ele ne conduc catre o viziune despre noi insine in legatura cu Pamantul si cu stramosii nostri ce confirma continuitatea intregii existente. Suvoiul vietii este stimulat in fiinta unei povesti, si acest suvoi curge prin procesul initierii."
.

8 comentarii:

DoarEu spunea...

superb si adevarat! ce zambet are scriitoarea... :) numai pentru asta si merita sa citesti!


imbratisari cu tot dragul!

ajnanina spunea...

Claudia draga, cine a apucat sa intre in poveste, acolo isi traieste realitatea...
imbratisari si de la mine!

calator spunea...

Multumesc pentru recomandare! foarte interesanta si fireasca descriere a povestilor..

ajnanina spunea...

Calatoare draga,
da, din interiorul lor :)
iar cartea mi-a vibrat intre degete inainte de a o rasfoi... si am stiut ca gasesc povesti in ea :)

calator spunea...

he he, frumoasa vibratia asta, uneori vine si la mine asa, transparenta :)

Mikka spunea...

Multumesc, Frumusete!
Am intrat in carte, in poveste... E o mare minune, mi s-a marit inima si acum ating si eu impreuna cu Joan si cu tine si cu atatia altii "Rana Lumii". Incep sa inteleg alte si altfel... Si se deschide acum, chiar in clipele astea, o alta vedere asupra ranii de acum din Japonia. Siii... Si o sa-ti mai spun, dupa ce respir un pic...

ajnanina spunea...

Mikka,
rana atinsa cu inima se inchide si se vindeca frumos...
inima ta e atat de calda :)
vom trai (curand, sper :))clipele cand pentru suferinte de orice fel, retelele vor contine si doze mari si repetate de povesti, cantece, dansuri, descantece, vraji... ca la inceput :)

Mikka spunea...

ca la inceput, daaaa, ca la inceput... :))))