la inceput, luna si nimic altceva.apoi, din luna somnoroasa s-a deschis larg ochiul verde al noptii.
cu gene lungi, din fire de iarba. crude, moi, subtiri si incurcate. cu privirea tavalita pe marginea lacului, pe sub pleoape.
m-am prins de margine, m-am ridicat putin si am privit. omul din luna inca dormea dus, pe cealalta parte, lasand fatza asta neteda, fara urme, fara riduri, fara ganduri.
nu vreau sa-l trezesc cu vorbele mele, asa ca mai tac putin alaturi de el, apoi ma intorc in seara, in dupa-amiaza, in dimineata, in noaptea trecuta, cautand. nici aici, nici acolo nu mai sunt cuvinte.
asteptam de mult sa ajung din nou la luna intreaga, sa mi le caut. e adevarat, in cele cateva clipe ale lunii pline nu se mai pierd. dar nici altele nu cresc singure. im scot cu grija cateva seminte din buzunar si le asez pe mal. e deja primavara, timpul vorbelor noi. o felie de timp numai buna ca gandurile si emotiile sa incolteasca si sa creasca in cuvinte.
ierburile de pe mal soptesc deja in limbi necunoscute. incet, hipnotic. ochiul lunii da sa se inchida si ai mei la fel. ma las leganata in transa si apuc sa-mi scutur buzunarele goale inainte de a ma lasa inghitita de noapte. poate, totusi, va creste ceva.
5 comentarii:
De aici, zaresc palme in mijlocul lunii. Ador razele verzi ce se impletesc cu cerul albastru, formand fire de un smarald pretios.
Iarba miros a dulce... ma imbie sa visez si sa imi las imaginatia sa zburde!
zburda, imaginatie, zburda!
sa visezi frumos si sa se implineasca!
Ajnanina, încă o dată: cea mai reușită pictură de vineri-seara :).
dar și povestioara e pe măsură, detaliem data viitoare..
Claudiaaaaa ...aștept și de la tineee :))
MB, onorata de apreciere...
si curioasa de detalii :)
am avut o tema usoara si clara.
multumesc pentru jocul stimulator si joaca frumoasa... :)
Bianca,
cu respect,
nu.
Trimiteți un comentariu