duminică, 10 aprilie 2011

mitul personal al creatiei


Când vă creaţi mitul, nu vă bazaţi prea mult pe mintea voastră logică, raţională.

În schimb, relaxaţi-vă, ascultaţi o muzică potrivită să treceţi într-o stare de conştiinţă extinsă.

În loc să încercaţă sî compuneţi o poveste, lăsaţi povestea să vină la voi. Vedeţi ce vă vine când vă lăsaţi pur şi simplu mâinile să se mişte peste pagină sau peste tastatură fără să vă gândiţi.

Nu vă grăbiţi. Permiteţi-i procesului să se desfăşoare. Dacă nu obţineţi rezultate într-o zi, aveţi încredere că sufletul vostru vă va revela informaţia atunci când sunteţi pregătiţi.

Iată câteva întrebări pe care le puteţi lua în calcul atunci când vă scrieţi povestea:

- În ce credeţi?

- Are creatorul vostru un nume?

- Cum arată creatorul vostru?

- Are creatorul vostru un gen?

- Cum a început creaţia?

- De ce s-a decis creatorul vostru să creeze omenirea?

- Ce alte forme de viaţă a mai creat el?

- Ce elemente naturale a creat el pentru a susţine formele de viaţă?

- Cum îşi îngrijeşte şi cum îşi susţine creatorul vostru formele de viaţă?

- Ce calităţi sunt asociate cu creatorul vostru?

Răspunsurile la aceste întrebări ar putea să constituie elemente din povestea voastră. S-ar putea să vă schimbaţi mitul creaţiei, pe măsură ce evoluaţi, aliniindu-l la nivelul conştiinţei la care aţi ajuns.

Ţineţi minte: pentru a fi în unime cu puterea univesrului, trebuie să credeţi într-o forţă cu care să vă contopiţi.

De îndată ce v-aţi compus povestea, puteţi să vă dezvoltaţi mai departe ideile, desenând-o sau pictând-o. Nu contează dacă pictura este realistă sau abstractă; ea vă va permite să vă conectaţi cu materialul la un nivel mai profund.

2 comentarii:

Darael spunea...

Imi aduce aminte de ceva frumos:

"Imagineaza-ti lumea
frumoasa, perfecta si desavarsita

Apoi accepta ca Sinele si-a imaginat-o putin mai bine
decat tine"
(citatul este aproximativ, din memorie).

Ma gandesc acum la exercitiul propus. Oricata stradanie am depune, o sa descoperim (cel mult si aceasta numai daca suntem extrem de sinceri) care este parerea noastra despre lume. Cati o sa poata sa se desprinda de propriul vis si sa mearga mai departe ?

ajnanina spunea...

da, din manualul acela al lui Richard Bach...

e departe desprinderea, la inceput insa orice broderie pe margine e un pas in plus...
poate ca desprinderea de vis nici nu e de dorit. nu pana cand intelegem modul in care ne tzesem visele pentru a putea iesi din ele fara sa rupem firele...