
Pe deal, in noaptea dintre zilele de Sfantul Dumitru, satul se strangea sa pereaca. Un foc mare, si in jurul lui lume multa, cu mancare, bautura, glume, flirturi, rasete si povesti.
Anul acesta plouase, iarba era uda, iar tinerii erau dusi la o nunta. Bunicii au hotarat totusi sa faca focul, pentru cei mici. Ei stiau cum era pe vremuri, dar nu mai aveau forta; copii priveau focul si asteptau, fara sa stie ce. S-a stins destul de repede, fara sa se petreaca mare lucru, dar focul fusese aprins, traditia nu fusese intrerupta, puteau spera in povestile de anii viitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu