cand apare o spartura in zid, apare la inceput o nedumerire: oare de unde si cum a aparut?
apoi, mirarea ca lumea de celalata parte a zidului seamana atat de putin cu cea de dinaintea inaltarii lui... de dinainte de a ne limita si delimita.
imaginea e chiar ispititoare, si petrecem o vreme la margine, comparand cele doua lumi.
apoi, ne uitam la marginile sparturii si ne intrebam ce e defacut.
ei, ce e de facut?
12 comentarii:
Eu as trece de cealalta parte a zidului, sperand totodata ca voi gasi o alta lume, o lume in care prietenia e la loc de cinste.O lume in care oamenii nu pun atata pret pe lucrurile materiale. Sper sa o gasesc.Pe curand!
e o alegere minunata, intotdeuna lumea aflata de celalata parte a zidului e mai frumoasa :)
Hehe...zidurile "cetatii" ? Pai, dupa ce o viata intreaga suntem educati si indemnati sa construim ziduri de protectie si dupa ce o ditai investitia se mai si fisureaza...hmmm...nasol moment oameni buni :))) Stii care-i prima reactie ? sa astupam gaura cu materiale din astea pseudorezistente care dau ca naiba la aspect (ex: panica, frica, fuga) :) pana facem rost de resursele necesare refacerii zidului, daca se poate mai inalt si mai puternic in fata loviturilor cauzatoare de fisuri
(sper sa nu sara vreun inginer constructor la gatul meu :))))
Zidurile si fisurile - personalitatea umana care-si impune limite si care la un moment dat se sufoca si sparge zidul, sau deseneaza o usa imaginara iar cineva din exterior ii arata clantza :) Urmeaza dupa caz : "fuga de la locul faptei" (apropos de blogul lui druje) sau inspirul adanc, benefic al Eului neingradit...ceea ce urez tuturor.
Janine, care zid ? :))
Gabi, care zid ?
poate ca nu e :)
asa dupa cum ai spus si tu, panica, fuga, frica sunt materiale de proasta calitate si arata ca naiba...
ele se integreaza doar daca tot zidul ar fi facut din asa ceva, ceea ce ar fi o treaba nasoala, da se mai intampla....
orice produce o separare intre noi si ceilalti sau intre diferite parti ale noastre poate deveni un zid...
iar loviturile sunt oricum destabilizatoare... chiar daca intentia lor e utila...
da ce ferestre frumoase se pot face ....
Visătorul din mine mi-ar spune să trec de partea cealaltă a zidului. Conservatorul din mine m-ar trage de mânecă şi mi-ar recomanda să rămân în lumea pe care o cunosc, totuşi, destul de bine. M-aş regăsi, cel puţin o perioadă de timp, într-o dilemă personală...
Cristian,
poate e nevoie de o a treia voce, a Realistului, care sa le echilibreze pe primele doua, respectand ceea ce zic ele...
sau poate e suficient sa fii curios...
Daca la Cristian ar exista si vocea realistului, atunci ar face echilibristica sus pe zid !
Geocer, bine ai venit,
si a fi sus pe zid e o pozitie buna :)
de acolo se vede bine mai departe si se pot lua decizii bune :)
super tare!
de cealata parte a mintii se afla inima...
si cand zidul dispare, ele sunt de aceeasi parte :)
"Sometimes" imi zic ca ne trebuie sa ajungem la zid ca sa facem schimbarea.
Eu asa am patit. Si am multumit zidului ca era acolo, sa stau cu spatele la el, sa simt presiunea care ma impingea, si zidul care nu imi dadea voie sa fac pasul si mai inapoi. Parca asa, proptita in el, fiindca nu se putea mai mult, a trebuit sa infrunt propriile umbre. Zidul ala a fost locul victoriei mele. Al recuperarii puterii personale.
Pe urma, dupa ce am aflat ca si presiunea si zidul erau ale mele, am tras cu pumnul in zid. Chudan oizuki! Am spart zidul si am vrut sa vad dincolo. Am scos capul prin borta, am dat ceva pietre la o parte. Am mangaiat marginile zidului meu si m-am strecurat usurel prin spartura.
Superb! Era sus, sus, pe varf. De dincolo, perspectiva larga a tuturor posibilitatilor.
Si fara trepte. Doar cer, cu stele si luna. Ca zapada noua, neatinsa de pasi... Astea se cer neaparat explorate!
M-am sprijint un pic cu varfurile pe zid, am impins usor si mi-am luat zborul. Curios, in atingerea pietrelor de pe marginea zidului, mainile mi se acopersera de pene albe si negre si mi se facusera aripi...
Mikka, sarpe si vultur, cu putere din zid...
frumos ti-ai trait trecerea de cealalta parte, care, de fapt nu era cealalta, ci abia asta e aceea...
doar de deasupra vezi clar, asa e, frumoaso :)
Superbe imagini ajnanina si incantatoare istorisirea ta Mugur. Al meu zid nu era spart, de fapt nici nu l-am vazut pana nu am ajuns in fata lui. Si cum doar o singura directie este blocata am ales sa fac un mic ocolis... pentru ca zidul meu e mai micut. ^-^
Trimiteți un comentariu