in postarea trecuta va povesteam cum cautam un loc...
am trecut pe acolo, parcurgand la pas un drum pe care altcineva, inaintea mea l-a parcurs in zbor. ei, n-o luati chiar asa in serios, e doar o strada...
o strada lunga, lunga, inclinata, marginita de casute medievale.
seara, aproape pustiu. ce bine... asa cum imi doream, doar eu si cu amintirea care nu era a mea. acum am si eu una...
cu mine insami, mergand incet, bucurandu-ma de fiecare pas. privind casele, ferestrele, usile, portile, toate bucatile de zid, luminand in aerul inserarii, printre fulgii de aer, fulgii de timp care pluteau in jurul meu...
8 comentarii:
Superb!
Te si vad, fericita, dansand printre fulgii de timp... Aud deja muzica asta pe care dansezi si ma impartasesc de bucuria ta...
Multumesc, Calatoare draga!
Drumuri luminate si surprize de poveste!
multumesc, Mikka, da, sunt fericita... am trait intens descoperirea :)
O asemenea călătorie nu se poate compara cu nimic... Pot să spun că te invidiez un pic?! Cu toate că şi pe mine mă poartă paşii "pelerinului modern" pe străduţe întortocheate, pavate întotdeauna cu piatră cubică...
Cristi
invidia ta e doar placerea drumului...
"luminand in aerul inserarii, printre fulgii de aer, fulgii de timp care pluteau in jurul meu..."
Cat de frumos! Mi-ar fi placut sa ma bucur alaturi de tine. E minunat sa fi "prezent" :)
Pe Castelului, asa-i? :-)
Da, Andreea, e strada Castelului :)))
si sunt fericita ca cineva a ghicit-o :))
Am locuit multi ani in apropiere, pe Ecaterina Varga, in spate la Univ....Nu aveam cum sa nu o recunosc...:-)
Trimiteți un comentariu