sursa poza cand au coborat din rai ca sa mai vina o data pe pamant (nu ca ar fi mai avut nevoie, da asa, de dragul prietenilor) au trecut mai intai printr-un apus de soare, apoi printr-un lan de floarea soarelui de unde s-au umplut de polen. albinele au venit dupa ei si au facut miere din polenul acela cald si aromat. o parte din miere a ramas la ei, si ei o impart peste tot prin viata si printre oameni.
e suficient sa stai un pic alaturi de ei si simti aroma, vezi lumina. daca ii mai intrebi si un pic de vorba si ti-au raspuns zambind e greu sa te mai desprinzi. ti s-au incalzit obrajii si iti vine sa ii atingi un pic cu limba, asa, sa te convingi ca e adevarat. e adevarat. nu-ti mai vine sa pleci de langa, dar au si ei treburile lor.
intinzi mana sau ii strangi in brate cu speranta secreta ca ramane mierea la tine. o vreme ramane, si incepi sa faci si tu, da parca nu e asa de buna. ii suni si ii intrebi cum, si ei iti spun ca e firesc si natural.
le multumesti, mai savurezi o clipa gustul, iti propui sa mai faci un pic de miere si maine, cand va iesi sigur mai buna si apoi pleci si tu la ale tale. zambind gustului pe care inca il simti.
11 comentarii:
Eheiii cat de norocoase suntem noi pentru ca am intalnit astfel de oameni. Chiar acum vorbesc indirect cu un astfel de om ^-^
In sufletul lor se naste sorele si noi ne topim in el :)
Nu ma mai pot dezlipi de omul asta de miere... E bun, si cald, si aromitor,cu nu stiu cate esente de flori si soare adunate si amestecate cu dragoste.
Mmmmm... ce bun...
Ajnanina, yo sunt mare mancacioasa de miere, ce ma fac? Ma lasi sa mai stau langa tine? Pot sa ma apropii mai mult? Pot sa fac asa cum facem cand eram mica si imi placea ceva? Bagam in gura, sa stii... Gustam, voiam sa cunosc. Pot sa...? de strans in brate, zic, nu altceva... :))
Kami, da, suntem norocoase si norocosi...
exista astel de oameni, si, uneori si noi suntem ei pentru altii...
sunt multe feluri de miere si multi pofticiosi...
am scris postul asta dupa ce am vorbit si eu cu un om de miere la telefon si nu m-as fi mai desprins... probabil mierea imi umpluse urechile... si a inceput sa se scurg pana la degete, iar surplusul l-am scris aici :))
Mikka, draga :)
de strans in brate abia astept...
gustul meu nu e intotdeuna dulce, am si sarat, si amar si atunci suplinesc cu prajituri. stii, tort de-ala de buna dispozitie de care faci si tu.
Ok, pai facem "strangerea" samabata...
o sa fiu dulce si lipicioasa multe zile...
Despre tort... las' ca asa-i frumos, viata e colorata. Si asa ajungem sa mai bem ceva la tortu' ala...
Provocarea adusa de o asemenea intalnire este sa poti sa te desprinzi.
Nu e usor sa ramai fara omul de miere odata ce l-ai intalnit. Sa ramai singur singurel pe lume.
"...cand au coborat din rai ca sa mai vina o data pe pamant (nu ca ar fi mai avut nevoie, da asa, de dragul prietenilor) au trecut mai intai printr-un apus de soare, apoi printr-un lan de floarea soarelui de unde s-au umplut de polen" - e atâta linişte şi atâta frumuseţe în aceste cuvinte încât nu poţi decât să stai şi să le reciteşti. E ca şi cum nu te-ai mai sătura să priveşti un tablou...
Darael
da, e o mare provocare.
imensa.
daca stai prea mult lipit, cand pleci e ca si cum ai dezlipi un pansament de pe o rana. doare si numai cand te gandesti.
si da, te simti singurel pe lume, pentru ca nimeni nu iti mai ofera acea dulceata care te hranea.
dar daca intre timp ai invatat sa faci tu insuti miere, si ai destula si pentru tine si pentru ceilalti, despartirea nu mai e dureroasa pentru ca e mai mare atractia unei lumi in carre mierea ta sa curga la randul sau, chiar cu riscul ca altii sa se lipeasca dureros de tine.
e o anumita calitate a mierii si sunt secrete in modul de fabricatie, secrete care se reveleaza dupa o astfel de despartire dupa care ai ramas inca dulce. si curat.
Cristi,
daca ti-e drag tabloul, e pentru ca si tu esti pictat de mana Lui in el :)
Mmm...
dulce emotie !!!
si la final nu poti spune decat "mai vreau" .Chiar si atunci cand mierea mea/a ta e mai buna, a celuilalt pare mai hranitoare sufletului fiindca are in ea remedii necontinute in mierea proprie.
Gabi :)
da, dulce emotie...
asa e, ceea ce vedem la altul e mai bun. si pentru ca ne atrage, ne completeaza...
Trimiteți un comentariu