marți, 7 aprilie 2009

povestile somnului

sursa imagine

il priveste dormind si zambeste... oare cat de diferita ar fi seara daca macar o data ar adormi inaintea lui?

later edit

dupa trezire,
darul lui Kami a venit sa echilibreze micile mele intentii rautacioase :)
multumesc, suflete, pentru ca vezi frumos :))

14 comentarii:

Kami spunea...

Atat de diferita... calda si plina de iubire!...

http://www.youtube.com/watch?v=5WCgX4VQp2o

Cu muuult drag ^-^

ajnanina spunea...

sau nu...

scrisesem postul initial aseara, cu un pic de ciuda raportata la niste amintiri mai vechi :))

apoi mi-am amintit si alte detalii... faptul ca chipul unui om adormit te face sa vezi copilul din el, chipul unui copil adormit, te face sa vezi ingerul...

ca privind un om care doarme ai privilegiul de a veghea la marginea unei lumi de vis... indiferent daca proiectia ta exista in acel vis sau nu...

Kami spunea...

La asta ma gandeam si eu cand am spus ca ar fi calda si plina de iubire... e aproape imposibil sa simti altceva privind chipul de inger al persoanei dragi, in timp ce el/ea colinda prin lumi de vis...

Cristian Lisandru spunea...

Când dormi...

Îmi place când adormi pe canapea
Şi eşti ca un copil care visează la Ţara Oz...
Te privesc, încerc să nu te trezesc,
Dar de fiecare dată sfârşesc prin a te smulge din vise,
Aducându-te către realitate..
Îmi place cum mormăi cu ochii întredeschişi,
Întrebându-mă ce vreau de la tine,
Iar eu nu reuşesc niciodată
Să spun că te trezesc fiindcă
Mă simt atât de singur atunci când dormi...
Pentru tine,
Trecerea bruscă din Ţara Oz în ţara reală
În care sună ceasul în fiecare dimineaţă
Echivalează cu suprema îndrăzneală...
Îmi place când adormi pe canapea
Şi-mi este frică să te trezesc...
Totuşi, o fac de fiecare dată,
Măcar pentru a te urmări
Atunci când te acoperi cu cearceaful,
Pregătită pentru a reveni în Ţara Oz...
Încerci să citeşti
Şi te regăsesc cu ochii închişi,
Cu cartea alături, respirând uşor,
Visând că din Ţara Oz nu te mai poate expulza nimeni...
Iar eu, temător,
Dorind să nu te pierd cumva,
Te trezesc din nou...

Cristian Lisandru - 2009

ajnanina spunea...

Kami, aproape imposibi, nu de tot :)

Cristian
oare nu putem urma fiinta draga in somn in loc sa o trezim ?

dar sunt incantata ca poezia ta spune ca mai exista femei care adorm inaintea iubitilor lor ... :))

ajnanina spunea...

Cristi,
iarta-mi interpretarea pragmatica, versurile tale sunt atat de frumoase...

Mikka spunea...

Multumesc tuturor, iubitilor!
Tare frumos, tot: si tu Ajnanina ca ai dat curs dorintei iubitoare, oricum a luat-o ea apoi la vale si la deal... Pretios, somnul iubitului/iubitei...
Si tu, Kami, ca ne-ai daruit filmuletul, sigur rezonand in inima ta plina de iubire.
Si tu, Cristi, cu un poem-insotitor de vis ce si-l doreste orice visatoare/visator...
Superb, sensibil, cald si tandru. Minunat!

Mi-ar fi placut sa fiu insotitor de vis... Ma gandesc ca se poate sa faci pasul si sa visezi impreuna cu el/ea. Oare cum o fi? :))

ajnanina spunea...

Mikka

mi se pare super ideea de ,,insotitor de vis..."
mi-a amintit de ,,Arta visatului" lui Castaneda... si de experientele in care un insotitor de vis poate echivala cu garantia intoarcerii in lumea reala.

si de ilustrata pe care scrie ,,daca vrei sa-ti indeplinesti visele trebuie mai intai sa te trezesti"

si da, o mare dorinta a fost candva de a intra in visul altora... pana cand al meu a crescut suficient de mare...

gabi spunea...

Mi se pare divin sa privesti chipul adormit al persoanei iubite. Am trait asta si ma trec fiorii...de atata iubire.

ajnanina spunea...

pai da, cand doarme seamana cel mai mult cu imaginea sa din mintea mea :))

ajnanina spunea...

Mugur
asa e :)))

gabi spunea...

Hellloooo !!!!
Ce-ai facut cu "MetEMOrfoze" ?
:)

gabi spunea...

Scuze,
era acolo...
nu-l mai gaseam :P :))

ajnanina spunea...

a intrat in vis... sau tu :))