imaginei-am promis Geaninei un serbet...
l-am ales pe cel de lamaie, pentru ca lamaia mi se pare perfecta pentru a nuanta intensitatea gustului dulce.
nu oricine poate suporta atat de dulce, de intens si de concentrat...
am redescoperit SERBETUL vara asta, in ceainaria La Metoc. m-am bucurat copilareste pentru faptul ca aerului de vacanta de acolo i s-a adaugat aceasta placere orala intensa.
la inceput mi s-a parut ca nu voi mai putea fi atat de copil incat sa savurez gustul...
dar poftele copilariei au izbucnit la prima atingere a varfului linguritei incarcate de varful buzelor mele. si au inflorit in mintea si inima mea suficient cat sa-mi legan picioarele sub masa devenita brusc mai mare.
si am visat o livada cu lamai, pe sub care m-as fi plimbat, fetita fiind, imbracata intr-o rochita alba cu volane din dantela... si am visat lamaii mirosind ametitor, si intinzand crengile spre mine sa-mi ofere florile, fructele si chiar frunzele lor minunate. cine are lamai stie cat de aromata poate fi atingerea unei singure frunze...
as fi cules lamai din care as fi muscat ca din mere... si sub coaja aromata, pulpa fructului ar fi avut consistenta si gustul serbetului...
la marginea livezii as fi gasit un lac cu ceai de tei aromat pe suprafata caruia feliile de lamaie ar fi plutit ca tot atatia sori la apus... mi-as fi cufundat palmele in el si l-as fi atins apoi cu buzele, sorbindu-l ca un pui de animal...
iar la intoarcere, rochita mea ar fi fost galbena... si ochii mi-ar fi stralucit ca feliile de soare din lacul cald...
p.s: dand click pe sursa imaginii, ajungeti si la o reteta de serbet...
17 comentarii:
Hmmm... un fel de a savura care mi-a redeschis placeri si mi-a amintit de poaspata redescoperire a serbetului. La Metoc, un mic paradis. Serbetul de lamaie, unul mai mare...
Si rochita galbena, si stralucirile ochilor, frumoase transformari.
Concluzia: mai vreau la serbet!
Zi drept ca iti doreai de mult starea asta!
Mikka,
mergem, mergem...
da aminteste-ti, n-au cafea :)
Ganduri mici,
recunosc!
si mai vreau...
Nu-i nimic, au ceaiul ala tare, mai tare decat o cafea...
Si au si bobocii aia de iasomieeeee...
Mikka,
da, suflete, curand...
aoleuu cu ce tentatii...
ne bagi in boala pe cei suferinzi de "cura de slabire".... :)))
Gabi,
si eu sunt in categoria...
la mine e o modalitate de sublimare :))
Mi s-a făcut poftă... Merge cu şampanie virtuală?
MULŢUMESC, DRAGA MEA DRAGĂ!!!!!
AM DAT IAMA ÎN ŞERBETUL DE LĂMÂIE, DOAMNEEEE, BUN MAI ESTE...
CHIAR ÎMI PLACE SERBETUL, ESTE O PASIUNE A MEA DE CÂND ERAM MICĂ, ÎL FURAM ŞI MĂ ASCUNDEAM CU EL ÎN BAIE, ALTFEL MAMA NU MĂ LĂSA SĂ MĂNÂNC CÂT DOREAM.
TE ÎÎMBRĂŢIŞEZ CU TOATĂ DRAGOSTEA!
Cum sa crezi sa nu-ti mai placa serbetul la fel? Mie unul parca imi place mai mult chiar decat in copilare! :P
Cristi,
desigur...
una tot cu aroma fructata...
Geanina,
dulciurile virtuale nu ingrasa, papa cat poftesti...
intre mine si mama era un concurs permanent de ascuns si gasit dulciuri... :))
oricum, intr-un spatiu limitat, ajungi la un moment dat sa afli toate ascunzisurile... :)
blooog,
astea-s placeri de intelept :)
asa e , acum e mai gustos :)
trebuie sa-l incerci, aca ni-l stii inca pe cel de acolo...
pentr uprima lingura, esti invitatul meu :)
Oau , janina, asta are savoarea copilariei:) stii ca ieri m-a intrebat Mara mea, "mami cand ne cumperi serbet? Din ala bun ,mamia de care manca Lizuca in Dumbrava minunata:)
Acum plec , chiar acum plec sa cau sebet pentru Zanele mele mici:) Multumesc si azi ,ca in fiecare zi ca imi umpli sufletul cu emotii si bucurii. Simt nevoia sa te vad sa te imbratisez sa-ti simt caldura si parfumul. De ce oare nu am timp suficient pentru oamenii dragi???
iubita mea, daca te-ai intors din vacante poate ne vedem...
MAI VREAAAAAAU SERBEEEEEEET!
Lamaie, neaparat!
Trimiteți un comentariu