am dat de un articol care m-a facut sa-mi amintesc de una din cartile citite si rascitite in adolescenta...
aveam 13 ani, era vara, vacanta, soare si cald, citeam stand pe covor si beam niste inlocuitori de limonada, din apa, zahar si esenta de visine, caci lamai probabil ca nu se gaseau...
si cred ca in vara aceea am citit-o saptamanal fara sa inteleg mare lucru, dar fascinata. o gasisem in biblioteca mamei, ea nu o citise si cred ca n-a citit-o nici pana azi... daca as fi mama de adolescenta cred ca i-as smulge-o din mana... ma rog, probabil fara succes :) dar, oricum, n-as lasa-o sa i se imprime in inconstient...
nu m-am prins atunci, indiferent cat am citit-o ca personajul masculin principal nu avea nume. ci doar renume :) i se spunea Secatura... dar asta am gasit cu greu, sunt putine locuri in carte unde apare porecla. si nici n-as fi cautat daca vrand sa povestesc cuiva nu m-as fi impiedicat de aceasta lipsa.
si m-am dat seama, tarziu, ca o personalitate puternica va genera un nume. sau se va alinia cu putere unui arhetip, ajungand sa-l reprezinte pana la identificare.
8 comentarii:
Din nefericire, de multe ori limitele sunt date de ceilalti prin porecle, descrieri si definitii, iar noi ne adaptam cu succes deplin (dar numai la ceea ce ne incanta din ceea ce primim de la ceilalti).... luptand apoi ca sa ne mentinem "standardele"....
Exemplu banal: Ai 10.000 vizitatori pe blog astazi ?
Mama, maine trebuie sa ai macar 10.001 :D
Sau: "toata lumea stie ca vorbesti frumos, ca zambesti, ca ai o vorba buna ?"... indiferent ce simti si traiesti, trebuie sa le ai si maine, doar nu o sa dezamagesti distincul auditoriu... daca te parasesc cumva ?
Un Maestru va fi Maestru doar atunci cand o sa fie in fiecare zi "cel care este", mereu in schimbare, mereu in transformare... singurul reper stabil ramanand Invatatura data mai departe, indiferent de numarul discipolilor.
Putini ajung la acest nivel; multi se uita la "parerea" ucenicilor despre ei, ajugand sa urmareasca numarul ucenicilor, nu nivelul Invataturii.
Darael,
azi am deja 10002 :)
glumesc, cand am vazut ca-mi creste traficul am inceput sa ma ingrijorez si o spatamana n-am mai scris nimic :)
da mi-a trecut repede...
cu partea ailalta, ma mai gandesc, mi-ai atins niste puncte care ma scot din minte :)
oricum, chestia cu ucenicii apare pe parcurs. imi place sa ma gandesc ca macar la inceput e diferit. la cei pe care i-as numi maestri :)
Si eu sunt surprins cateodata de comentariile mele.... dar este o bucurie sa descopar noi aspecte ale Drumului.
Daca nu ma provoaca nimeni, nu mi le spun nici mie, timid fiind ;;)
Acum, dupa deconstructia numelui, "no name" mi se pare asa de... nici nu stiu cum sa-i zic. Fantastic? Nu, caci nu mai e fantastic. E cat se poate de palpabil. Uluitor, poate.
Intai, intelegerea numelui, mai bine zis a ceea ce simteam legat de el. Lucrand cu el si desfacandu-l, pana a ramas doar un respir, a fost ceva grozav de tare! Ci foarte eliberator.
Te poti juca oricand apoi, cu orice nume, tot nu are cum sa te tina, sa te cuprinda pe tine acolo, in el.
No face, no name, no number.
"Si trandafirului alt nume de-i vei da"...
numele fara nume sunt usoare, cele mai usoare, incep sa simt...
interesanta poveste cu ochii deschisi si usori.
Darael,
incantata ca un pas al drumului tu trece si prin gradina mea...
primesc cu bucurie provocarea de a te provoca... nici eu, timida fiind, n-as fi zis...
Mikka,
oricum, oricand, ramane mireasma. sub toate cele treizeci sau o suta de petale.
suficienta, sa te recheme, sa te intoarca de oriunde, atata timp cat mai ai fie si un singur pas pana departe.
Amrita,
da, usoare, lipsite de povara responsabilitatii, de greutatea promisiunilor facute in numele a orice, oricine...
o lume fara posibilitati de ancorare in stabiltatea unei etichete lipite cu cleiul literei mari de la inceput...
Trimiteți un comentariu