Jucariile s-au strans la sfat. le cumparasem treptat, cu gandul ca, peste o vreme, sa foloseasca unor copii. care, jucandu-se cu ele, sa se inteleaga mai bine pe ei insisi si pe cei din jur. si lumea.
si le-am promis (lor, jucariilor) ca intr-un an-doi am sa le pun la treaba. dar anul a trecut, trece acum si al doilea, iar eu nici gand sa fac cele necesare sa-mi indeplinesc promisiunea.
asa ca le-am inteles ca vor sa ma paraseasca. si le trimit cu Vulpea spre copiii care le asteapta.
daca si voua va prisoseste ceva ce-ar prinde bine unor copii, luati legatura cu Vulpea sau cu altii ca ea.
6 comentarii:
cred ca jucariile nu ne parasesc niciodata pentru ca nu au cum, ele raman mereu in sufletul nostru cu dorinta de a ne juca cu ele de cate ori ni se strica cele din viata reala.
cu atat mai mult daca fac trebuinta si altora, atunci raman jucarii vesnice pentru toti prin tocmai "uciderea" din casa noastra si "nasterea" plecarii de la aceeasi adresa. adio la noi si bun venit spre voi!
da...
ca de fapt cu cele din imagine nici nu m-am jucat vre-o data...
doar am dormit cateva nopti cu ursuletul :)
cam mult ideea de ucidere aici...
Foarte frumos gest, si eu am un sac de jucari si mi-am propus sa le impart in noaptea de ajun.
O saptamana placuta iti doresc!
Adrian, da sper ca iti pui si costumul de Mos Craciun :)
o saptamana placuta si tie :)
Janina,
jucariile nostre care ne prisoseau au plecat la alti copii chiar inainte de "fuga noastra".Imi e atat de dor de tine desi stiu ca suna ciudat pentru ca ne-am cunoscut fugitiv:)Te imbratisez muuult:)
Daiana,
fuga?
nu mi se pare... iti doresc din tot sufletul sa va fie bine, acolo si oriunde :)
ma rasfat in imbratisarea ta... si mie mi-e dor de tine, mai ales cand ma plimb prin targuri :) parca lipseste ceva... stilul tau nu se regaseste la altii... bucura-te! :))
Trimiteți un comentariu