povesti am cerut, povesti am primit.
vin una dupa alta, zboara, aluneca, se strecoara, se mai impiedica, se mai poticnesc si imi aterizeaza in brate.
unele striga colorat si stralucitor de bucurie sau durere. altele se impiedica in cuvinte si imagini, dar vibreaza si ele de dorinta de a spune.
altele se ascund in spatele unor cuvinte prea cunoscute si bombane pe dedesubt :)
toate se vor scoase la lumina. citite, ascultate, imbratisate. intelese si iubite.
primesc mai mult decat am cerut. unele vin insotite de alte povesti mai vechi pe care le tin de mana pentru ca pana acum nu au vrut sa vorbeasca. acum vor.
pentru ca cineva necunoscut le asculta. si asta e mai putin inspaimantator decat daca le-ar asculta destinatarul real.
usa mea e deschisa. si ochii mei, si urechile mele, si inima mea.
6 comentarii:
Sa fie frumos... sa curga linistite si interesant... sa prinda viata... sa vada lumina!
Sa ne fie de folos... sa fie intr-un ceas bun!
Povesti de bun augur, de suflet linistit si de voie buna!
Pai da. Ele abia asteptau sa curga.
Abia asteptau o inima deschisa. Iar inima Zanei Povestilooooor...
Mai, ce straluciri curcubeice! De la raul asta de povesti curgatoare in si din inima...
DoarTu,
multumesc, scriitoare de succes, ma bucur si de povestile tale!
Mikka, in ochii tai e curcubeul :)
eu fac ochii mari, da parca tot cand ii inchid vad mai bine :)
si da, raul asta al povestilor e cal care ne poarta spre Lumea de Jos, spre intregire si impacare... si recuperare...
daca povestile astea abia asteapta sa curga, inseamna oare ca noi suntem izvoare? iar cuvintele noastre sunt cumva pesti mai mici sau mai mari ce coboara inspre mare, inspre lume?
John ce frumos ai spus...
da, suntem izvoare de apa vie...
si fiecare cuvant are putere...
poat sa coboare spre mare, spre lume, sau pot, asemenea somonilor, sa se intoarca spre izvoare, pentru a se inmulti :)
Trimiteți un comentariu