sursa imagineam intalnit in povestile pe care le spune, le canta si le danseaza Mikka, pe cele trei calauze care te ajuta sa strabati drumul ingust si abrupt dintre vis, viziune si materializare: Povestitorul, Cantaretul si Dansatorul.
si am cautat sa le regasesc pe drumurile mele.
calea fiecaruia e fascinanta, si te conduce la o anume realitate de vis. aparent diferite una de alta.
calea mintii, a inimii sau a trupului. fiecare din ele, incompleta cand e singura.
cuvantul, rostit doar din minte, indiferent cat de frumos inflorit si instelat, doar lumineaza, nu incalzeste. lumina lui iti permite sa te bucuri de infinitele detalii din jur, sa vezi in departare, sa impletesti si sa despletesti harti. dar nu iti da puterea de a strabate lumea si nici speranta de a ii atinge sau intinde marginile.
cantecul, izvorat din inima, te aprinde sau te topeste, iti involbureaza emotiile si iti intinde nori peste munti. si te tine in jale, pe marginea dragostei sau a durerii, te face sa iti rasucesti drumurile si sa ti le legi de corzile sufletului.
dansul iti da forta si gratia cu care sa strabati drumurile inimii, luminate de sensurile cuvintelor... si cu toate astea, ratacirea e inca posibila, arara timp cat te lasi dus de muzica si de poveste...
sunt inca departe, iar puterea mea personala imi permite doar cate o calauza din cand in cand. dar din ce in ce mai des, in popasurile pe care mi le ofer, cu lene si generozitate, prind clipe intre somn si veghe cand mi se par ca ii zaresc pe toti trei, stransi din cand in cand in jurul ceaiului fierbinte caruia ii sunt ceasca... si ma las purtata de fiecare, visand la momentul in care ma voi iubi cu toti trei...
6 comentarii:
E minunat ca ii vezi, chiar si pentru cateva clipe...
E minunat ca ai calauze care iti indreapta pasii spre Intracolo.
E minunat ca ai ajuns la stadiul in care vezi importanta fiecarei calauze si nu o lauzi pe una in detrimentul celeilalte.
Zambete si bucurii calauzitoare!
... Tare frumoase si povestea depre ei, si poza. Urmand aceeasi lumina...
Si imaginile despre cum asterne fiecare calea mi-au placut. Desi eu vad un pic altfel, si aceasta vedere e tare frumoasa. Poate chiar mai frumoasa...
Si totusi, undeva, inauntru, ceva inca nedeslusit imi arata ca cei trei sunt absorbiti in unul, in vartejul dansului. Se topesc in dans. Spiritul dansului duce pe cel ce danseaza acolo, in Varf. Varful de care zicea Coleho. Varful de pe care tasnesti, topit cu totul in Iubitul, asa cum "patea" Rumi.
Acolo, in dansul extatic, povestea, (in)cantarea si vartejul dansului sunt una, o singura coloana sau un punct, din care trecem cu totul in ekstasis...
Si ramane doar Suflarea Iubirii. Saaaaaaaaaaaa....
DoarTu,
da, cred ca ii vad...
da sa vezi tu cand i-oi prinde :)
nimeni nu ma va mai prinde atunci :))
Mikka,
vederea ta e mai frumoasa. ca de-aia m-am luat eu dupa tine si incep sa-ti umblu cate un pic si drumurile... chiar daca nu arata la fel ca atunci cand le privesti...
pentru mine toti sunt absorbiti in poveste :) poveste traita cu toate simturile, cu toate emotiile si tot corpul...
din poveste, e adevarat ca nu treci dincolo. oricum, inca nu sunt pregatita... mai am inca mult de dansat si de iubit:)
Asa sa faci, fata draga, sa dansezi si sa iubesti mult de tot. Alta chiar nu e de facut :)))
Drumurile... sa vedem pe unde ne duc. (Un loc il stim noi :) ) Celelalte... lasam sa vina.
Pana atunci - si chiar si atunci - bailamos!
Si Salud, Dinero y Amor!
Superb text superba imagine :x Mult succes in continuare
Trimiteți un comentariu