duminică, 3 octombrie 2010

sarbatorile de ieri

sursa imagine
daca vreau sa gasesc un prilej de sarbatoare il pot gasi oricand.

daca vreau sa ma aliniez unui eveniment sarbatoresc, e suficient sa caut... ieri a fost ziua internationala a animalelor, a non-violentei si a mersului pe jos. toate dragi mie. probabil ca daca as fi mai cautat as fi mai gasit vre-o sarbatoare, doua, dar astea mi-au ajuns.

aseara, cand m-am intors acasa dupa o dupa-amiaza plina si fericita, dupa o lunga plimbare pe jos, in pace si bucurie, mi-am chemat in jur, dintre prietenii imaginari, pe cei care ar putea fi numiti conventional animale.

si au venit cu totii, din cele patru directii, si ne-am intalnit in Gradina din care nici unul dintre noi nu a fost alungat nici o clipa.

s-au asezat in jurul meu si ne-am salutat atingandu-ne cu dragoste mainile, labutele, boticurile, aripile sau solzii. am mangaiat urechile vulpii de deshert, inelele luminoase ale sarpelui de argint din luna si ale sarpelui departator de coaste, mustatile soarecelui rabdator, labutele catelului nou venit si coarnele vacii darnice. am privit cu respect ochii vulturului plesuv si clarvazator si mi-am ridicat privirea la timp sa il salul pe omul-fluture care se ducea sa faca o vizita omului din luna. da, se ducea in luna, acolo unde vulpea polara incalzeste visele si visurile neterminate si le ingrijeste impreuna cu iubita de pe Pamant a omului din luna.

si ne-am spus dorurile si ne-am daruit darurile si ne-am bucurat unii de altii si de lumina si caldura focului.

si am ars ceea ce era de ars, multe vorbe goale si pline, emotii rasucite si innodate pe unde nu trebuie, ganduri prafuite si idei nebune. am cantat focului si ne-am lasat incantati de el.

si ne-am despartit cu bucurie stiind ca e suficient sa ne chemam ca sa fim impreuna, sa lucram impreuna si sa ne bucuram impreuna.

4 comentarii:

Mikka spunea...

... si cand te gandesti ca toate astea par o poveste... Si ca traitul asta asa de plin de prieteni noi, tovarasi de drum, pare doar o iluzie...
Cum ar fi sa fie bucuria asta mai multa, traita mai des?
Cum ar fi ca oamenii sa-si gaseasca iar inocenta, alaturandu-si tovarasii atat de firesti din copilarie, si amintindu-si de Gradina pe care noi am alungat-o?
M-a bucurat povestea asta, mai ales ca stiu ca e "foarte" adevarata...

ajnanina spunea...

Mikka,
cum sa nu fie adevarata, cand stii ca ai fost acolo...

si toate povestile sunt adevarate intr-un anumit fel, dar cand mai multi le impart si le impartasesc devin adevarate intr-un mare fel :))

inocenta - privind cu dragoste si acceptare in ochii celuilalt, fie el om sau caine, sau in proprii ochi reflectati in oglinda sau in fantana...

Wind spunea...

Da, imi pare bine ca te-am gasit pe tine si povestile tale!
Salutari!

ajnanina spunea...

Wind, bine ai venit!

e permanent sarbatoare, dar mai cu seama cand oameni buni si frumosi imi calca pragul!