joi, 14 octombrie 2010

singuratatea Povestitorului

ascultam povestea cu tot corpul. cu ochii intredeschisi si urechile palnie, atenta sa aud locurile unde cuvintele ar fi tras de sforile clopoteilor si clopotelor inimii mele.
clopoteii vibrau imperceptibil, semn ca povestea merge bine si nimic din parcursul ei initiatic nu se rastoarna pe drumurile mele, ca eu sa trebuiasca sa ma apuc sa fac curat si sa pun carul din nou pe drum.
spre final, ma indrept si deschid ochii, multumita de happy-end si bucuroasa ca s-a terminat.
cand, deodata, ultima fraza, cea cu ,,si-am incalecat pe-o sa/ si v-am spus povestea asa" trage brutal de franghia clopotului cel mare.
cuuuum? cand totul se terminase atat de bine si frumos, raul invins, mama si sora vitrega mancate de vipere, anima recuperata, polaritatea echilibrata si eroina maritata?
da. pentru ca nu ma identificasem cu nici unul/una din aceste personaje.
ci sufletul meu plecase pe drumul de seara si frig alaturi de Povestitorul care a incalecat si s-a sus. nu stiu unde, dar in alta parte. poate chiar in acea Alta Parte, Acasa. poate intr-un alt loc unde e nevoie de povestile sale pentru ca deasupra casei sau satului sa inceapa sa ploua. poate pur si simplu a plecat sa mai strabata o bucata de drum din propria poveste, cea mai grea de spus, pentru ca si-o spune singur pentru a-si sustine propriul univers in echilibru. si nu poate incaleca pe capsuni sa-si transfigureze realitatea.
.
later edit: am vrut sa pun o bucatica de film care ilustra cat de cat ce am vrut sa zic. n-am gasit-o pe youtube, era vorba de finalul de la ,,The legend of Bagger Vance". e echivalentul incalecatului pe sa din povesti. chiar daca stiti filmul, e posibil sa nu v-o amintiti. caci legendele se centreaza pe eroi, nu pe povestitori... :)

6 comentarii:

Darael spunea...

Povestiotorul spune povesti celorlalti, pentru Sufletul lor. Dar Cine ii spune Povestitorului Povestea potrivita Sufletului sau ? Cine e in Stare sa spuna Povestea Povestilor ?

ajnanina spunea...

Darael, cine stie, poate un alt Povestitor... :)

poate insusi Marele Povestitor...

pentru Povestea Povestilor scrisese Creanga o varianta :))

John Constantine spunea...

tocmai ce am vazut a doua oara zilele trecute filmul...

un mic dans pe plaja in apusul soarelui? (asta imi aduc aminte de final)

ajnanina spunea...

da, John, dansul acela...
care arata triumful...
iar pe mine m-a intristat pentru ca eu nu am nivelul spiritual necesar pentru fi plecat, asemenea lui, mai departe... desi nici altceva n-as fi putut face...

darry.anna spunea...

Bine te-am (re)gasit!
Am mai poposit pe aici dar acum e prima data cand comentez, si ma gandesc sa nu fie putin pe langa subiect.
Am vazut filmul o singura data, mi-a placut teribil de mult atunci. M-am gandit ca multi dintre noi avem nevoie la un moment dat de un misterios Bagger Vance, care sa ne povesteasca si prin prin poveste sa reusim sa trecem mai departe,regasindu-ne propriile resurse. Si m-am mai gandit ca poate insusi Marele Povestitor a coborat atunci în oraselul acela sub chipul lui Bagger Vance.
Multumesc!
Ganduri bune!

ajnanina spunea...

draga mea, bine ai (re)venit!
nu, n-ai cum sa fii pe langa subiect...

a fost o perioada in viata mea cand mi-am dorit si eu un astfel de om alaturi, in perioadele provocatoare.

si dupa ce am admirat un astfel de om, mi-am dorit sa fiu asemenea lui... si m-am trezit nepregatita pentru o astfel de sarcina, pentru ca, desi incepusem sa ma identific cu rolul, inca tanjeam dupa prezenta Marelui Povestitor...

eram inca un copil care a invatat povestea pe dinafara si o spune altuia, dar inca nu are puterea sa adoarma fara ca altcineva sa ii spuna si lui o poveste :)

stiu insa ca exista multi astfel de oameni printre noi.
ii recunosc dupa gesturile si cuvintele aparte. de exemplu dupa placerea cu care savureaza o rosie ca si cum ar fi o ciocolata :)
cu drag...