duminică, 5 decembrie 2010

femei in jurul focului


la inceput, pana se aprinde focul, femei ca toate femeile.
radem, glumim, ne privim cercetatoare cate un vesmant, cate o podoaba, ne asiguram reciproc ca aratam minunat si ca avem vrajile si farmecele la indemana. ca suntem cele mai cele.

apoi, gazda aprinde focul si ne asezam tacute in jurul lui. il privim si murmurul inimii ni se revarsa in toate directiile, deschizand Spatiul Sacru in jurul nostru.
si ne privim din nou. suntem aceleasi, dar ceva mai luminoase. stim ca in spatiul acela si in timpul acela, acceptarea, transformarea, vindecarea, evolutia sunt accelerate.

pe rand, fiecare trimite in centrul acestui spatiu ganduri si emotii de multa vreme tacute. poate nicicand spuse, sau nici macar urcate la suprafata constiintei. dureri stranse in tacere, care ne-au facut sa crestem puternice. nu mai e nevoie de ele. acum avem suficienta putere pentru a renunta la ele.
povestim cum sufletul nostru ar putea invarti pamantul intreg pentru ca un anumit val sa ude un anumit tarm. si stim ca putem, si alegem sa nu o facem, pentru a nu tulbura ordinea lumii.
gandurile si emotiile fiecareia ajung la marginea cercului dupa ce au trecut prin foc, pentru a impartasi doar amintirea. focul e magic, arde durerea si coace bucuria ca pe o prajitura.

din cand in cand, cu ochii in care straluceste si focul si apa, ne aplecam si mai luam o bucatica din prajitura.

uneori, spunem si cuvinte de toata ziua. mai rar, doar pentru a legana papusa pe care copila din noi o strange nevazut la piept. si pentru a onora gandurile si emotiile transformate de atingerea focului.
papusa ne tine de mana pentru pasul urmator, copila creste frumos, plina de incredere ca poate gasi si aprinde, la randul sau, focul sacru, aducator de lumina si caldura. si o face.

cand valurile emotiilor s-au domolit, sarutand acum doar usor tarmul, ne pregatim de incheiere. incalzite, imbunate, transfigurate de impartasirea reciproca, murmuram din nou cuvintele care vor inchide acum Spatiul Sacru.
din nou radem, glumim, ne felicitam, terminam prajitura, ne facem daruri.
si plecam in noapte, fiecare spre casa, cu o samanta de Foc Sacru in inima. pentru a lumina si incalzi casele si vietile.

VINDECAREA E PLATA PENTRU EVOLUTIE
EVOLUTIA E RASPALATA VINDECARII

7 comentarii:

calator spunea...

Absolut minunat acest mod de intalnire al feminitatii cu rolul magic de intretinere si incantare in foc si in inima!

Da, pentru tot exista un pret. Uneori poate fi mare, alteori prea mic :), insa mersul cred ca e mereu inainte.

Mikka spunea...

"focul e magic, arde durerea si coace bucuria ca pe o prajitura."
Si magice sunteti si voi, Frumoasele din cerc. Asa de frumoasa trairea asta, in jurul si in magia focului... Sa va lumineze toate drumurile, sa luminati toate drumurile! Sa va cante focul tot timpul si tot locul!
Nichi-tai-taaaaiii...

ajnanina spunea...

frumoasa calatoare, femeile au avut intotdeauna grija de foc :)
barbatii doar fulgerau prin jur :))

da, pretul exista si e important sa-l platim pe cel corect :)oricum, dand lumina si caldura platim inmiit si primim inmiit...

asa ca merita sa ne scoatem focul din inimi la suprafata :))

ajnanina spunea...

Mikka :)))
am auzit cantecul si ti-am auzit cantarea de fiecare data :))

si de la tine am invatat sa respect si fratii lui mai mici, ceaiul si cafeaua fierbinti si aromate, facuta cu inima :)

asa ca te invit curand la niste flacari de-astea la cana... in jurul focului-foc :)
sa ne bucuram impreuna de frumusetea si dulceata vietii :))

GRIGORE ROTARU spunea...

Am trecut pe aici şi am simţit în curgerea frazei puncte din care , la nevoie, flacăra poate ţâşni : fie pentru ardere , fie întru, luminare.
Să fie numai bine !

ajnanina spunea...

multumesc de trecere si de simtire a semintelor...
cand un barbat simte, toate femeile se bucura :)

Maria Berg spunea...

Vin si eu din urma ca un melc ce sunt...
Ma simt absolut inspirata si fermecata! Imi da atat de multa putere si viata... Multumesc, multumesc, multumesc...