sâmbătă, 10 ianuarie 2009

am aripi


Le-am purtat pentru o clipa, iar apoi am uitat. Mi le-am reamintit cu surprindere in momentul cand am primit poza. Eu?
Apoi mi-am reamintit si senzatia de amuzament si incantare, de dorinta si speranta... Erau prea mici sa ma ridice si sa ma sustina, dar suficient de mari sa ma incalzeasca daca mi-as fi dorit sa ma invelesc cu ele...
poza facuta de Amalia la Happiness Bricolage

2 comentarii:

Mugur spunea...

Super! Si eu mai uit cateodata de aripile mele... Din fericire, la un moment dat le simt si imi aduc aminte...

ajnanina spunea...

da, daca sunt nefolosite, incep sa furnice :)