cand o poveste trece printr-un loc, il modifica ireversibil.
dupa aceea, pelerini vin sa admire sau sa se roge in locul unde s-a petrecut.
si pleaca transformati de atingerea miracolului.
si povestesc mai departe, iar cei care nu au fost martorii minunii viseaza totusi la ea, asa cum le-a fost povestita.
sunt intr-un oras care mi-e drag fara sa il cunosc prea mult.
caut o strada, de care am auzit cu putin timp in urma. un astfel de loc, care traieste in amintirea cuiva. cineva care, povestind, m-a facut pentru o clipa sa il vad, in acel loc si acel timp.
am sa trec si eu pe acolo, cautand umbra unui eveniment de dinaintea nasterii mele, bucurandu-ma de o amintire care acum va fi si a mea. si va povestesc si eu, in continuare ... :)
10 comentarii:
fiecare loc isi are povestea sa, fiecare om isi are la randul sau povestea sa, fiecare clipa din viata cuiva reprezinta o poveste. Povesti pe care daca le aflam, ne incanta spiritul si ne imbogateste existenta. O seara frumoasa !
multumesc, si tie seri si povesti frumoase...
in locuri de poveste..
Locurile au poveştile lor, oamenii au poveştile lor. Interferăm şi prin intermediul poveştilor pe care le trasmitem de-a lungul timpului...
Fiecare poveste isi lasa amprenta aspupra locului in care a avut loc la fel si fiecare om care trece pe acolo. Totul se inregistreaza... chiar si in noi. Suntem o carte imensa de trairi si emotii, de evenimente si intamplari... tot asa este si o stanca, singura diferenta este ca ea, stanca nu ne poate povesti :)
Astept continuarea povestirii... ^-^
Cristian,
tocmai de aceea suntem fascinati de apropierea de sursa, de povestile initiale.
Kami,
am facut mici progrese, am descoperit strada deocamdata pe o harta mai veche (cred ca i s-a schimbat numele), ma pregatesc deseara sa plec in expeditie... :)
Ce frumos...este exact ceea ce am simtit eu zilele trecute, mergand pe o strada in Bucuresti.Am descoperit in viteza masinii o placuta pe care scria "Strada Mantuleasa" M-a invatdata o emotie fantastica, oare e chiar ea!? Aceea din povestea lui Eliade:)Acum sunt curioasa sa aflu daca e chiar Mantuleasa aceea plina de intamplari fantastice. si stii ce-i cudat? simt nevoia sa ma reintorc , sa o vad si sa o strabat in liniste, sa-i cunosc pasiii pierduti, amintirile , ciresii infloriti si intamplrile din spatelke ferestrelor. Si uite-asa se pot naste noi si noi povesti fantastice:)
PS. Draga Janina, imi cer scuze ca nu am avut ragazul sa ajung la intalnirea despre care imi scriai in mail. Uneori ma doare lipsa de timp:)Te imbratisez cu drag, Daiana
Daiana,
si mie imi pare rau ca nu am reusit sa ajung la targ... da n-au intrat ocaziile in sac.
pe strada Mantuleasa m-am plimbat si eu dupa ce am citit povestea lui Eliade...
acum caut o strada cu nume de poveste, daca o gasesc pun o poza... :)
Janine,
raman muta de admiratie pentru indragostitul de povesti din tine.
Mi-ar placea sa te insotesc in calatoria ta, dar cum nu e posibil, voi sta cu sufletul la gura sa aflu mai mult din mirajul ce te cuprinde.
am gasit-o!
detalii in postarea urmatoare :)
Imi place foarte mult!
Daca vrei poti sa ma vizitezi si tu la adresa:
http://ruxandravintage.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu