duminică, 12 aprilie 2009

in cautarea locului in care

cand o poveste trece printr-un loc, il modifica ireversibil.
dupa aceea, pelerini vin sa admire sau sa se roge in locul unde s-a petrecut.
si pleaca transformati de atingerea miracolului.
si povestesc mai departe, iar cei care nu au fost martorii minunii viseaza totusi la ea, asa cum le-a fost povestita.
sunt intr-un oras care mi-e drag fara sa il cunosc prea mult.
caut o strada, de care am auzit cu putin timp in urma. un astfel de loc, care traieste in amintirea cuiva. cineva care, povestind, m-a facut pentru o clipa sa il vad, in acel loc si acel timp.
am sa trec si eu pe acolo, cautand umbra unui eveniment de dinaintea nasterii mele, bucurandu-ma de o amintire care acum va fi si a mea. si va povestesc si eu, in continuare ... :)

10 comentarii:

Geanina Codita spunea...

fiecare loc isi are povestea sa, fiecare om isi are la randul sau povestea sa, fiecare clipa din viata cuiva reprezinta o poveste. Povesti pe care daca le aflam, ne incanta spiritul si ne imbogateste existenta. O seara frumoasa !

ajnanina spunea...

multumesc, si tie seri si povesti frumoase...
in locuri de poveste..

Cristian Lisandru spunea...

Locurile au poveştile lor, oamenii au poveştile lor. Interferăm şi prin intermediul poveştilor pe care le trasmitem de-a lungul timpului...

Kami spunea...

Fiecare poveste isi lasa amprenta aspupra locului in care a avut loc la fel si fiecare om care trece pe acolo. Totul se inregistreaza... chiar si in noi. Suntem o carte imensa de trairi si emotii, de evenimente si intamplari... tot asa este si o stanca, singura diferenta este ca ea, stanca nu ne poate povesti :)
Astept continuarea povestirii... ^-^

ajnanina spunea...

Cristian,
tocmai de aceea suntem fascinati de apropierea de sursa, de povestile initiale.

Kami,
am facut mici progrese, am descoperit strada deocamdata pe o harta mai veche (cred ca i s-a schimbat numele), ma pregatesc deseara sa plec in expeditie... :)

Daiana Prundurel spunea...

Ce frumos...este exact ceea ce am simtit eu zilele trecute, mergand pe o strada in Bucuresti.Am descoperit in viteza masinii o placuta pe care scria "Strada Mantuleasa" M-a invatdata o emotie fantastica, oare e chiar ea!? Aceea din povestea lui Eliade:)Acum sunt curioasa sa aflu daca e chiar Mantuleasa aceea plina de intamplari fantastice. si stii ce-i cudat? simt nevoia sa ma reintorc , sa o vad si sa o strabat in liniste, sa-i cunosc pasiii pierduti, amintirile , ciresii infloriti si intamplrile din spatelke ferestrelor. Si uite-asa se pot naste noi si noi povesti fantastice:)
PS. Draga Janina, imi cer scuze ca nu am avut ragazul sa ajung la intalnirea despre care imi scriai in mail. Uneori ma doare lipsa de timp:)Te imbratisez cu drag, Daiana

ajnanina spunea...

Daiana,
si mie imi pare rau ca nu am reusit sa ajung la targ... da n-au intrat ocaziile in sac.

pe strada Mantuleasa m-am plimbat si eu dupa ce am citit povestea lui Eliade...

acum caut o strada cu nume de poveste, daca o gasesc pun o poza... :)

gabi spunea...

Janine,
raman muta de admiratie pentru indragostitul de povesti din tine.
Mi-ar placea sa te insotesc in calatoria ta, dar cum nu e posibil, voi sta cu sufletul la gura sa aflu mai mult din mirajul ce te cuprinde.

ajnanina spunea...

am gasit-o!
detalii in postarea urmatoare :)

RuxandraL spunea...

Imi place foarte mult!
Daca vrei poti sa ma vizitezi si tu la adresa:
http://ruxandravintage.blogspot.com/