norii se profilau pe cer asemenea unor munti.
imaginea nu are cum sa redea ceea ce am vazut, e facuta prin parbriz, in fuga, sub privirea amuzata a soferului.
da, deci ii vedeam la capatul strazii, cu un relief fascinant, aveam senzatia ca daca mergem drept inainte, drumul ar fi inceput sa urce, am fi ajuns pe serpentine si am fi urcat pe nori pana sus. din cand in cand, din loc in loc, fulgera.
cu ochii larg deschisi, poate si cu gura deschisa ma bucuram de perspectiva.
mi-as fi dorit sa putem opri putin inainte de a face la dreapta, sa mai pastrez o clipa iluzia si starea. mi-ar fi fost usor sa-i cer asta, m-ar fi inteles, pentru ca alaturi de el am invatat sa scriu povesti, am trait calatorii in timp plimbandu-ne pe stradutele din jurul casei lui, am glumit pe seama celor care credeau in soliditatea a ceea ce ei numeau realitate.
doar ca, inainte sa apuc sa-i cer asta, el a inceput sa-mi povesteasca despre avantajele noului casetofon al masinii si superioritatea acestula fata de cel pe care-l avusese inainte...
iar norii au redevenit nori, am facut la dreapta si m-a lasat in fata blocului.
la revedere, multumesc, noapte buna...
13 comentarii:
si pana la urma cotidianul a invins povestea...cel putin pana data viitoare :)
Noapte buna
Cristina,
doar de data asta... sper :)
noapte buna...
Da... N-as fi stiut ce sa cer: sa raman in frumoasa iluzie, pentru ca e frumoasa, sau sa revin in "realitate", pentru ca e reala?
Tu ma stii. Stii ce-as fi cerut...
stiu, Mikka...
m-am multumit doar cu o idee de poveste.
pe care am sa o scriu la un moment dat.
si m-am bucurat. n-am prea des asemenea viziuni... :)
Eh, asa sunt barbatii : cand nu sunt porci, sunt complet lipsiti de sensibilitate.
Geocer :)
apreciez gestul tau, venit dintr-o aparenta ,,tabara cealalta" :))
nu, nu ii consider porci, nici complet lipsiti de sensibilitate. ci doar sensibili la aspecte diferite ale realitatii...
ei pot simti tot atata emotie discutand aspecte tehnice cat simt si femeile analizand probleme relationale...
si e minunat ca diferentele ii atrag mai mult decat sa ii separe...
Aha! Ti-a placut ce a zis Geocer... Si mie.
Gracias, Geocer! Esti un adevarat... Un Adevarat, adica.
Subscriu la ce spune Ajnanina.
Nu cred ca e lipsa de sensibilitate, ci doar, uneori, o lipsa de putere de exprimare. Pentru moment sau pentru o perioada.
Sau diferenta de perceptie. Asta e, desi toti suntem facuti din praf de stele, stralucim diferit.
De asta e cerul asa de frumos...
(hai ca o iau si mai razna)
Am vazut iar rugaciunile pentru vise. "Mai ales pentru cele de dragoste".
Multumesc!
Ma asez si eu in liniste sa ma rog. Pentru asta mi se pare cel mai mult de rugat... Si cel mai bun... Daca e dragoste, e tot.
Sa se implineasca toate visele astea. Ale noastre, ale tuturor!Acum! Asa sa fie!
Mikka,
anii lumina sunt invinsi cu lumina :)
chiar si in doze homeopatice...
Geocer a glumit, dar simt (cum zic femeile ) ca a inteles...
:)))
si :)))
Homeopate, ai? :)))))
da, Mikka...
car ar fi intunericul de adanc, un chibrit decupeaza o mare bucata din el...
ca sa nu mai vorbim de o lumanare... sau un licurici :)
Mmmmm... Licurici... Stii, am vazut in Grecia, sub un pod, o portiune uriasa de faneata plina de licurici. Parca era cerul pe pamant... Ori poate chiar era...
Interesante rugaciunile de acum... :))))))
Mikka,
le-am scris... ca daca doar le-as fi spus, le-as fi spus printre dinti... cu o atitudine care arata inrudirea dintre juramant si injuratura...
schimbarea convingerilor aici e menita sa inmoaie armurile vechi si ruginite... care atarna greu si urat...
Trimiteți un comentariu