luni, 13 iulie 2009

obiecte cu poveste

dintre toate obiectele care ne inconjoara, unele au povesti mai povesti decat altele.
pentru ca au stat mai multa vreme pe langa noi si au intrat in povestea noastra.
da, pornesc de la un exercitiu primit ca tema. acela de a alege un obiect si de a spune povestea. nu mi-a fost prea clar daca a lui sau a relatiei mele cu el. am ales a doua varianta, mi s-a parut mai interesanta. in ideea ca, indiferent despre ce as vorbi, de fapt vorbesc despre mine.
obiectul cu poveste pe care l-am ales sau care m-a ales e stiloul meu preferat. cu care am scris povesti inca dinainte ca degetele sa-mi fie magnetizate de tastatura.
de fapt, intotdeauna mi-a placut sa scriu cu stiloul. pentru ca are cerneala care pateaza ca un sange albastru. care face pe degete harti interesante.
si fiecare stilou cu care am scris avea personalitatea lui. semanand destul de bine cu a mea. ultimul, cel actual, e o copie identica a celui mai bun stilou. adica adevaratul stilou a fost penultimul.
culoarea lui e culoarea mea preferata: visiniu. l-am primit de la S, care nu stia care e culoarea mea preferata, dar care imi zicea tot timpul, si cat se poate de convingator ce grozava sunt.
si mi-a insotit cel mai puternic vis din vremea aceea. si asta a contat mai mult decat daca ar fi stiut ca imi place visiniul.
pana atunci stiam eu ca-s grozava, da nimeni nu afirmase asta in gura mare. si inca intr-un grup de grozavi.
am facut eu pe modesta asa, de ochii lumii, dar l-am crezut. pentru ca era (si probabil este inca, nu l-am mai vazut de un an) extrem de convingator. ar fi fost bun de preot, a terminat Teologia, dar nu a tinut niciodata vre-o slujba. spunea ca nu ar putea tine slujba de inmormantare, asa ca nu ar fi putut fi doar preot de vreme nunti si botezuri. s-a facut trainer si e la fel de convingator.
dar vorbeam despre stilou...
ei bine, pe vremea cand scriam povestile intai pe hartie si le transcriam apoi pe ecran, nici o poveste n-ar fi putut fi scrisa cu pixul. sau cu alt stilou. transcrierea suferea modificari minime, pentru ca stiloul meu visiniu stia sa toarca inspiratia.
si inlocuitorul lui actual stie cat de cat cum stau lucrurile. doar ca intre timp a pierdut ritmul...

22 de comentarii:

Geanina Codita spunea...

Draga mea, m-am gândit preţ de câteva minute şi îmi dau seama că nu sunt ataşată de niciun obiect...

Bizar, ai putea spune, dar aşa este, nu mă ataşez de obiecte...

Pupici geaninoşi, draga mea!

ajnanina spunea...

Geanina, mi se pare o chestie grozava!
sunt putini oameni cei care n use ataseaza... in diferte grade...

pup cu drag

Mariana spunea...

După zâmbet urmează...lacrimi...Te aştept cu drag pe tine şi pe cititorii tăi cu un răspuns la o nouă provocare pe Psalmdedor la întrebarea ,,Ce sunt lacrimile? ( Care este rostul lor? ) aici.
Îţi doresc doar lacrimi de fericire! :)

ajnanina spunea...

Multumesc pentru lacrimi, eu le mai incurc uneori...

stii, nu prea-mi plac provocarile...
de data asta o accept, si pentru ca tie vad ca tit plac, pentru data viitoare te provoc pe tine sa ma ispitesti altfel...

o zi minunata, cu zambete.

Vania spunea...

Are ceva aparte scrisul cu stiloul, dar stilourile se uită/fură, astfel că revenim tot la tastatură...

doareu spunea...

O zi senina!Am stilourile mele de pe vremea cand eram profa. Sunt puse bine. Am plans cand am realizat ca o perioada nu le voi mai folosi.(Sper sa ma intorc curand la ele).
Acum insa, am pixuri priite cadou de la colegi, prieteni, pe care le ador.
Am carti de care m+am atasat, datorita dedicatiei de pe prima pagina.
Am colectie de felicitari pe care o sterg mereu de praf, si o "rasfoiesc" cu drag, dor si zambet.Din pacate, ma atasez de lucrui, si de oameni.
Te imbratisez cu drag.

ajnanina spunea...

Vania,
da, tastatura e legata :) si scrisul e mai citet :)

ajnanina spunea...

Claudia,
te vei intoarce cu drag la ele, iti tin pumnii stransi pentru maine...

atasamentul e ,,din pacate" doar daca legatura e prea stransa si doare cand tragi...

cu mult drag si toate gandurile bune...

Leo spunea...

Da, cu stilourile care scriu frumos, povestile se lasa scrise mai bine. Merg ele si cu tastele, dar senzatia pe care ti-o da scrisul pe hartie e inegalabila.

ajnanina spunea...

Leo, da, cu stiloul e cu mana stransa, la tastatura e fuga din varful degetelor...

Mikka spunea...

Daaa... obiecte care ne leaga de ceva din noi, de ceva dintre noi si altcineva.
Eu am un trandafir in sticla, sa-mi aminteasca de cel real. L-am regasit azi, pe primul, o sa stea e o vreme.
Intre timp, mi-am prins in caseta cu bijuterii amintirile placute si am dat drumul obiectelor. Amintirile raman in cutie, chiar daca obiectele, uneori ca si oamenii, se risipesc...

O sa-ti pregatesc un stilou. Pentru autografe...

Mariana spunea...

Scuze pentru sablon si sablonisme...Eu sunt o fire creativa, dar de data asta se pare ca am lasat rutina sa mi-o faca...

Dar sa stii ca apreciez enorm ca te-ai lasat provocata si-ti multumesc!

O ,,data viitoare' nu va mai fi...si asa am ezitat la asta...Ador interactivitatea, dar nu vreau sa supar pe nimeni...Va d eu ce idee imi mai vine :)

O zi frumoasa tare, tare!

ajnanina spunea...

draga Mariana,
imi pare rau daca te-am intristat... asa-s eu, mai dintr-o bucata... si nici aia slefuita...

iti promit sa intru mai des in gradina ta, e tare frumoasa...

si intr-adavar, daca azi nu m-ai fi provocat, n-as fi intrat... nu ma grabesc sa dau peste lacrimi, ma feresc sa nu dea ele peste mine...

cu mult drag...

ajnanina spunea...

Mikka, dragoste...
sunt atat de mult darurile de la tine... povestile tale sunt cele mai de pret daruri... si fiecare m-a invatat ceva...

Mariana spunea...

Nu m-ai intristat :) Doar mi-ai reamintit că îmi stă mai bine să fiu creativă de dragul tuturor celor ce îi aştept în ,,grădina" mea :)
Îşi mulţumesc sincer!
Uite că te şi îmbrăţişez: >:D<

Te aştept cu drag şi dor...cu flori şi rouă, cu iubire şi plutire...cu zâmbet şi îmbrăţişare...

ajnanina spunea...

Mariana...
toate astea-s tare bune...
am sa vin cu drag...

creativa sa fii de dragul tau. si al gradinii tale...
nu trebuie sa-ti fie oaspetii mai importanti decat gradina...
cu drag

Mugur spunea...

Ajnanina, si eu tot cu stiloul scriu! Are o eleganta anume in felul in care lasa cerneala sa se astearna pe hartie :)

ajnanina spunea...

Mugur, ma bucur, si citind randurile tale aproape ca le-am vazut scrise cu cerneala...

stateam sa-mi amintesc daca iti stiu scrisul... si privirea mi-a alunecat pe diploma primita pe 21 martie... de la cea mai simpatica Universitate...

domnule decan, organizati si cursuri de master?

doareu spunea...

Multumesc ca te+ai rugat pentru mine si pentru colegii mei de suferinta. Sunt suparata pe mine. Am gresit. Mi-am canalizat toata energia pe subiectele complexe, iar de gimnosperne si angiosperme nu m+am atins (nici nu-mi plac, recunosc). Din acel subiect a picat.Multumesc pentru materialul de metodica.... chiar daca e sa nu fie bine pentru mine, am invatat cateva lucruri dragute asa, pentru cultura mea generala din acel material. Mii de multumiri.

ajnanina spunea...

Claudia, nu fii suparata.
am vazut subiectele, sunt sigura ca ai facut foarte bine in rest...
iti tin pumnii pana la afisare, iar dupa aceea chefuim orice ar fi!

Amrita spunea...

..fara stiloul visiniu nu reuseai sa-l gasesti pe cel actual, fara stiloul de acum nu ti-l poti aminti cu drag pe cel visiniu. Variantele de pix sunt mai la inde-mana, insa nu le vrei folosi..
detasare fara atasament nu se poate, asa incat fiecare stilou ne poate aduce la un pas de cel mai rafinat dintre ele..

ajnanina spunea...

Amrita, multumesc pentru randuri...
mi-a fost drag sa le citesc :)