pentru ca bietul Cerber se plicitisea in Valea Umbrelor si avea nevoie de un tovaras de joaca, mi-am adus aminte de micul balaur mucios de aseara care bantuia aiurea afara din poveste si i l-am adus...ieri nu stiam ca are doua capete - m-am uitat sa vad daca am destule servetele, si e ok, am destule... probleme si cu doo randuri de flacari si cu doo randuri de muci... daca raceste si Cerber, cu cinci capete mucioase dau faliment...
se pare ca se inteleg bine impreuna si se joaca cu umbrele... umbrele MELE...
hei, v-am dat pietre (semi)pretioase sa va jucati cu ele, lasati-mi umbrele in pace! caposilor!
2 comentarii:
Oaaa! Chiar caposi! Da' balaurasu' e zambaret rau. Sau il vad yo asa fiin'ca asa vreau sa-l vad? :))
Oricum, e veselie mare la tine, pana si drumul prin umbre e roz...
Mikka :)
da, drumul e roz, si umbrele sunt umbre...
uneori rasaritul sau apusul lungesc umbre splendid colorate...
uneori mi se par si mie frumoase si atunci mi le protejez de cei care-si mai baga coltii in ele... precum rasfatatii astia doi...
si cat ar fi de frumoase si de lipite de fundul sufletului, le voi reda viata si le voi elibera... usor...
Trimiteți un comentariu