duminică, 21 februarie 2010

seminte de drumuri

cand visele stau si hiberneaza sub stratul de zapada, drumul e croit de puterea semintei. de forta cu care minusculii muschi vegetali se incordeaza in directia cea mai potrivita, acolo unde se afla un glob de aur. sau de sare. sau o inima plina cu dulceata vietii, excelenta inca si dupa cristalizare.
uneori rasucirea primei frunze e o mare surpriza. pentur ca apare in cu totul alt loc decat se asteptau cu totii. cei care au sapat, au pus ingrasaminte si s-au gandit la recolta.
nu. samanta stie ca secretul ascuns in ea s-ar pierde daca destinul ei ar fi sa devina doar o alta firimitura de hrana, mancata sau irosita.
sensul pe care il va transmite poate cere ca ea sa incolteasca pe marginea drumului. acolo unde scripturile spuneau ca se va opri candva la umbra insusi Cel Care va arata celalalt drum. mai frumos si mai inflorit. si asta ii da puterea.
sursa imagine

marți, 16 februarie 2010

sâmbătă, 13 februarie 2010

pietre roz

de presarat pe drum, firimituri de tandrete cristalizata... care ma vor ajuta sa ma intorc intr-un acasa de poveste romantica :)

vineri, 12 februarie 2010

despre cum sa pasesti in frumusete


uneori iti vezi propria frumusete. niciodata toata. alteori, o vezi in jurul tau, asa, un pic mai departe. pana la ea mai e un pic, o cale, un pas. doar un pas.

doar ca pasul acesta... nu prea stii cum sa-l faci.

fie ca ti se par mai importante alte carari. ti se pare ca-s altele: adevar, dreptate, salvarea omenirii de balauri, zmei sau de ea insasi. fie ti se pare ca n-ai incaltarile potrivite pentru astfel de drum... aici ti se pare ca nu merge cu bocancii... si nici descult... iar pantofiorii de sticla sunt cam stramti.

oricum, de cate ori ai pasit pana acum in frumusete, te-ai intors.

marți, 9 februarie 2010

fruntas in inima ta :)

cine? romanul de dragoste al secolului XX...
si nu oricare, cel mai frumos :)
Monica Brandusescu / Fundatia ,,Noi Citim" ne invita la un concurs pana pe data de 12 februarie. adica acum, curand, in doo zile.
detalii, aici.

luni, 1 februarie 2010

zahar pudra din belsug

... si vata de zahar. si o gramada de prajituri cu frisca si glazuri albe. si martipan. alb pe alb, orbitor si de diferite nuante. si acadele translucide din turturi lungi. toate made in Narnia. din perioada alba.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

la pascut


maine imi duc inima la pascut si adapat. de cand i-am promis asta (nu ca ar fi fost mai cuminte sau altceva, pur si simplu am vrut sa-i fac o bucurie) se tot foieste curioasa in cosuletul ei de coaste. s-a plictisit si ea, saraca, de fast-food, in ultima vreme rar a mai avut ceva bun de mancare.
va povestesc cand ne intoarcem :)
later edit:
am fost si ne-am intors bine dispuse. eu, un pic rusinata; crezusem ca eu sunt cea care-si scoate inima in lesa la plimbare. iar ea, doar pentru ca a avut un pic de spatiu-timp sa se desfasoare, s-a aratat, imensa, ca luna plina. plina de de toate, de toate contrariile in aproape-armonie. si distrandu-se bine cand i-am spus cum o vedeam eu de fapt.
multumesc, Ramona!

vineri, 29 ianuarie 2010

creste, creste...

sursa imagine
maine dimineata e maximum de luna plina. corabia pleaca din nou din portul dorintelor terestre spre marele laborator de implinit vise.

mai aveti vise? mai visati? mai credeti?

miercuri, 27 ianuarie 2010

a cunoaste, a iubi...

,, A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara."
Lucian Blaga, Primavara
.
ei, da, se poate si asa. pe dinafara cunoastere, pe dinauntru dragoste. asa de multa ca da pe dinafara, inrosind obrajii inghetati ai cunoasterii :))
pe el, curajosul care iubeste la temperatura asta, l-ati mai vazut si aici, si aici, si aici. e unul din modelele mele preferate.

luni, 25 ianuarie 2010

despre gradinarit

in asteptarea oricarei idei, copy-paste din prologul la ,,Brida"- Paulo Coelho:
.
,,Un text anonim al Traditiei spune ca fiecare om, de-a lungul vietii poate sa aiba doua atitudini: sa construiasca sau sa planteze. constructorii pot petrece ani intregi lucrand la proiectele lor, insa intr-o zi vor termina ceea ce fac. Atunci se opresc si se simt limitati de proprii pereti. Viata isi pierde sensul atunci cand constructia s-a realizat.
Dar mai sunt si cei care planteaza. Uneori ei au de suferit din cauza furtunilor, a anotimpurilor si rareori au odihna. Spre deosebire de o cladire, gradina creste necontenit si insusi faptul ca are nevoie de grija gradinarului face ca, pentru el, viata sa fie o mare aventura. Gradinarii se vor recunoaste intre ei, fiindca stiu ca in povestea fiecarei plante sta cresterea intregii planete Terra."

duminică, 17 ianuarie 2010

verde ca broasca :)

sursa imagine
O broască se plimbă prin pădure măcinată de probleme existenţiale A fost sau nu prinţesă vre-o dată? Imaginile pe care le poartă în mintea ei sunt amintiri reale sau doar fantasme? Se pare că broaştele sunt de două feluri: cele care s-au născut (sau, mă rog, au eclozat) cu acest destin şi care nu îşi pun prea multe întrebări referitoare la el şi cei care poartă acest înveliş de broască temporar, ca pedeapsă. Sau poate că nu? Şi dacă sunt doar de un fel, de care?
A fost o perioadă când s-a crezut prinţesă. Se plimba prin pădure cântând şi râzând, fără să-şi pună nici o întrebare (nu cunoştea nici măcar povestea Scufiţei Roşii, să fie un pic mai precaută), când l-a văzut pe el. De el e sigură că e prinţ, deşi la prima vedere e şi el un broscoi ca toţi ceilalţi, aşa că îl sărută fără nici o reţinere. Se pare că lui îi place sărutul şi îi înţelege avantajele, pentru că, după o scurtă perioadă princiară, redevine destul de repede broscoi. Sărutările ei devin mai confuze şi mai disperate. Cum e posibil acest lucru? Că doar, înainte de a părăsi palatul şi de a se plimba prin pădure învăţase dintr-o grămadă de cărţi groase de poveşti că sărutările sunt pentru a-l face pe broscoi prinţ şi nu invers! Oare de când a plecat ea prin pădure au apărut date noi despre asta? Stă de vorbă cu celelalte broaşte, se documentează la biblioteca din pădure şi are o revelaţie. Dacă vrea să fie fericită alături de el şi să-l facă şi pe el fericit, trebuie să devină şi ea broască!
Asta se petrece foarte simplu şi foarte repede şi el pare mulţumit. Ea oftează şi se resemnează alături de el – asta-i viaţa! îşi mai aminteşte din când în când despre visurile ei de prinţesă, dar apoi priveşte cu drag la broscoiul ei. Ea ştie secretul lor – că sunt prinţ şi prinţesă; nu ştie ce simte el în legătură cu asta şi nu îndrăzneşte să-l întrebe pentru a nu-l întrista – el oricum pare mulţumit cu viaţa pe care o duce.
Şi într-o zi, în drumurile lui (pădurea e mare) el vede o prinţesă uluitor de frumoasă! Ea cântă şi râde, se ascunde după trunchiurile copacilor, se preface tristă şi aruncă priviri scurte în jur să vada daca vine cineva cu care să râdă sau care să-i şteargă presupusele lacrimi... broscoiul e facinat ! Da, asta e adevărata prinţesă, cea pentru care merită să redevină şi să rămână prinţ! Se apropie de prinţesă şi îi explică situaţia (ea nu auzise de povestea lui decât vag, în biblioteca palatului ei se aflau alte cărţi). Ea râde şi cântă în continuare iar el se apropie din ce în ce mai mult, aşteptând sărutarea ei transformatoare. Prinţesa se apleacă o clipă asupra lui, gata să-l sărute, dar îşi aminteşte brusc de prinţul care o aşteaptă la castel şi se întoarce în fugă. Îi pare un pic rău de soarta broscoiului, dar.. cum s-ar fi descurcat ea cu doi prinţi? Şi poate că povestea broscoiului nici nu e adevărată ... Oricum a avut o plimbare interesantă!
Broscoiul se plimbă rănit şi confuz prin pădure. Nici nu se mai pune problema să se întoarcă la broasca de acasă... el e prinţ! Are doar nevoie de un sărut de la o prinţesă autentică... cea mai bună şi mai autentică pe care o poate găsi!
Între timp, broasca, înţelegându-şi greşeala, îşi trăieşte şi ea confuziile ei. Nu are forţa de a redeveni prinţesă şi ştie că şansele de a găsi un prinţ care să o sărute sunt minime. Prinţii care se plimbă prin pădure şi acceptă să sărute o broască sunt mult mai rari decât prinţesele... Şi, oricum, daca l-ar găsi nu vrea să îl păstreze: tot ceea ce îşi doreşte e să redevină prinţesă pentru a-l ajuta pe broscoiul ei iubit să redevină prinţ. El este prinţul pe care îl doreşte pentru că... altul nu a văzut!
Dar dacă toate astea s-au întâmplat doar în mintea ei şi ea e doar o broască verde obişnuită care a citit prea multe poveşti ?
.
am primit aceasta poveste de la o printesa in dilema. voi ce ati sfatui-o?

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

satul

Când trecu de graniţa pădurii arse şi intră în sat, işi permise pentru prima dată după multe ore de goană prin vânt şi fum să se oprească şi să se odihnească puţin. Soarele era la asfinţit.
În piaţa centrală a satului, în mijlocul ruinelor, cîteva case erau albe, neatinse de incendiu, şi goale.
Ştia că, la un moment dat locuitorii se vor întoarce şi vor porni o viaţă nouă. Iar pentru acel moment, aveau nevoie de cineva care să-i conducă şi să-i îndrume. Da, putea să rămână aici o vreme...

Intră în prima casă întreagă şi se aşeză pe un pat. Era moale, plăcut şi mirosea a flori. Adormi.
Se trezi după multă vreme, odihnit şi curios. I se părea că cineva trage de marginile cearşafului şi că aude un râs uşor... visase?
Sări din pat şi privi pe fereastră, iar ceea ce văzu...

Dar asta e deja o altă poveste.