sâmbătă, 9 ianuarie 2010

satul

Când trecu de graniţa pădurii arse şi intră în sat, işi permise pentru prima dată după multe ore de goană prin vânt şi fum să se oprească şi să se odihnească puţin. Soarele era la asfinţit.
În piaţa centrală a satului, în mijlocul ruinelor, cîteva case erau albe, neatinse de incendiu, şi goale.
Ştia că, la un moment dat locuitorii se vor întoarce şi vor porni o viaţă nouă. Iar pentru acel moment, aveau nevoie de cineva care să-i conducă şi să-i îndrume. Da, putea să rămână aici o vreme...

Intră în prima casă întreagă şi se aşeză pe un pat. Era moale, plăcut şi mirosea a flori. Adormi.
Se trezi după multă vreme, odihnit şi curios. I se părea că cineva trage de marginile cearşafului şi că aude un râs uşor... visase?
Sări din pat şi privi pe fereastră, iar ceea ce văzu...

Dar asta e deja o altă poveste.

6 comentarii:

Darael spunea...

Ce sa vada ?
Un spiridus obraznic cocea mere la un foc de tabara in piata mare... tot satul era plin de miros imbietor de mere coapte si scortisoara :D

ajnanina spunea...

Darael,
aha... interesant...
miroase pana aici :)
-ar putea sa dau si eu o fuga pana in piata mare...
spiridusul imaparte merele?

Darael spunea...

Da, spiridusul e responsabil cu merele.

Are si taxa, cam mare dar eu spun ca merita: o imbratisare pentru trei mere aurii. Scortisoara e gratuita ;;)

ajnanina spunea...

Darael,
e ok, pot plati. sunt bogata :)
cred ca o sa imi iau mai multe mere decat pot manca, apoi, daca nu reusesc, o sa il rog pe spiridus sa imi dea imbratisarile inapoi :)
si ma bucur de scortisoara, imi cam place :)

April spunea...

draguta, te asteapta o leapsa la mine. o seara placuta

ajnanina spunea...

April,
am trecut, am scris la tine, nu o dau mai departe.
o seara placuta si tie!