... de la Klara...
Da, corpul meu e uşor diferit de celelalte corpuri, mintea mea funcţionează uşor diferit de a celorlalţi, emoţiile lasă asupra lor amprente cu o altă formă şi de o altă adâncime decât pe celelalte planete umane. Diferite în aparenţă, dar fundamental asemănătoare. Suficient de diferite pentru a fi atrasă de ceea ce mi se pare atât de altfel la celălalt, ceilalţi, şi, din fericire, suficient de asemănătoare pentru a gusta bucuria apropierii şi atingerii.
Am citit din link în link şi din blog în blog, urmărind ,,leapşa” în ordine inversă şi m-am bucurat găsind atât de multe plăceri comune la toţi cei ce au scris despre lucrurile care le plac şi despre cele pe care nu le plac. E bine, pentru că aceste lucruri există din belşug.
Aşa că mă răsfăţ şi eu puţin, înşirând detalii ale decorurilor din poveştile mele (daaa, decorurile sunt importante).
Lucruri care îmi plac: îmi place spaţiul întins unde vântul să curgă liber - marea, deşertul, câmpul cu iarbă înaltă; spaţiul concentrat, plin de detalii fascinante: pădurile, librăriile, anticariatele, magazinele de bujuterii, cofetăriile, sălile cu oameni doar puţin cunoscuţi şi cufundaţi în studiu; spaţiul intim care se creează între două priviri complice, împreună cu zîmbetul care apare atunci spontan (ştiu că ştii, şi tu ştii că eu ştiu şi asta e ok pentru amândoi); spaţiul intim care apare între două trupuri care se atrag, cu toate liniile de forţă aproape palpabile care se întind între ele...
Îmi place timpul de dinainte, atunci când urmează o certitudine şi timpul de după, atunci când apare o surpriză; îmi plac momentele de dinaintea ploii, clipele dintre somnul celuilalt şi somnul meu (pe care le trăiesc cu drag, chiar dacă mi-ar plăcea să nu adoarmă el primul) şi nopţile de lucru ( cu excepţia celor din preajma unui dead-line); îmi plac clipele în care privesc fără ca celălalt să se simtă privit... îmi place să ajung mai devreme undeva doar pentru a mă bucura de un spaţiu-timp numai al meu... până la venirea celorlalţi.
Îmi plac poveştile, îmi place să citesc, să vorbesc, să ascult şi să scriu. Îmi plac conexiunile, sincronicităţile, clipele de sinestezie, de meditaţie, efervescenţa mentală, zâmbetele, râsul cu gura până la urechi. Îmi plac multe cărţi, multe filme, pe care le recitesc sau le revăd oricând. Îmi place să vorbesc cu câţiva prieteni (de fapt, cu oricât de mulţi, dar pe rând). Joaca, jocurile (mai ales cele la care stăpânesc regulile). Îmi plac conjuncturile care sugerează magia în orice formă şi îmi plac magicienii... (mai puţin vrăjitoarele ).
Lucrurile care nu îmi plac sunt nuanţări ale unora care îmi plac. Dar îmi plac altfel. Îmi place atingerea, dar urăsc presiunea, şi a spaţiului şi a timpului. Detest modificările unor termene (mă rog, cele în defavoarea mea), indiferent de justificări. Mă deranjează foarte tare să fiu în întârziere şi, de asemenea e un chin aşteptatul unei persoane care întârzie. Urăsc zgomotul, mi-ar plăcea să am cu mine o telecomandă cu care să dau zgomotele mai încet şi chiar unele sunete, în special cele înalte... (cele joase îmi plac, de exemplu vocea lui Leonard Cohen).
Nu-mi plac modificările, ştersăturile, răzgândirile, turele nesfârşite în jurul cozii, ideea de a învăţa pe dinafară, intrigile, vorbitul la telefonul fix. Nu-mi place să mă gândesc la lucrurile care nu-mi plac, si de aceea scriu acum asta în loc să...
Oricum, şi asta e bine, cu toţii putem să punem pe listă mai multe lucruri plăcute decât neplăcute. Ce voi face cu ele? Păi, după cum am zis, decoruri pentru poveştile-poveşti şi pentru celelalte. Şi uneori, când nu le găsesc pe la suprafaţă, le scot din dulapul de resurse, le scutur, le spăl şi mă bucur din nou de ele, fericită că toate îmi vin bine, indiferent dacă am mai slăbit ceva sau nu...
Bonus, lucruri care plac mult, mult: aici, o Maria cânta copiilor speriaţi de furtună despre lucrurile care îi plăceau... şi pentru că îi plăceau atât de mult au devenit mai puternice decât furtuna.
Am citit din link în link şi din blog în blog, urmărind ,,leapşa” în ordine inversă şi m-am bucurat găsind atât de multe plăceri comune la toţi cei ce au scris despre lucrurile care le plac şi despre cele pe care nu le plac. E bine, pentru că aceste lucruri există din belşug.
Aşa că mă răsfăţ şi eu puţin, înşirând detalii ale decorurilor din poveştile mele (daaa, decorurile sunt importante).
Lucruri care îmi plac: îmi place spaţiul întins unde vântul să curgă liber - marea, deşertul, câmpul cu iarbă înaltă; spaţiul concentrat, plin de detalii fascinante: pădurile, librăriile, anticariatele, magazinele de bujuterii, cofetăriile, sălile cu oameni doar puţin cunoscuţi şi cufundaţi în studiu; spaţiul intim care se creează între două priviri complice, împreună cu zîmbetul care apare atunci spontan (ştiu că ştii, şi tu ştii că eu ştiu şi asta e ok pentru amândoi); spaţiul intim care apare între două trupuri care se atrag, cu toate liniile de forţă aproape palpabile care se întind între ele...
Îmi place timpul de dinainte, atunci când urmează o certitudine şi timpul de după, atunci când apare o surpriză; îmi plac momentele de dinaintea ploii, clipele dintre somnul celuilalt şi somnul meu (pe care le trăiesc cu drag, chiar dacă mi-ar plăcea să nu adoarmă el primul) şi nopţile de lucru ( cu excepţia celor din preajma unui dead-line); îmi plac clipele în care privesc fără ca celălalt să se simtă privit... îmi place să ajung mai devreme undeva doar pentru a mă bucura de un spaţiu-timp numai al meu... până la venirea celorlalţi.
Îmi plac poveştile, îmi place să citesc, să vorbesc, să ascult şi să scriu. Îmi plac conexiunile, sincronicităţile, clipele de sinestezie, de meditaţie, efervescenţa mentală, zâmbetele, râsul cu gura până la urechi. Îmi plac multe cărţi, multe filme, pe care le recitesc sau le revăd oricând. Îmi place să vorbesc cu câţiva prieteni (de fapt, cu oricât de mulţi, dar pe rând). Joaca, jocurile (mai ales cele la care stăpânesc regulile). Îmi plac conjuncturile care sugerează magia în orice formă şi îmi plac magicienii... (mai puţin vrăjitoarele ).
Lucrurile care nu îmi plac sunt nuanţări ale unora care îmi plac. Dar îmi plac altfel. Îmi place atingerea, dar urăsc presiunea, şi a spaţiului şi a timpului. Detest modificările unor termene (mă rog, cele în defavoarea mea), indiferent de justificări. Mă deranjează foarte tare să fiu în întârziere şi, de asemenea e un chin aşteptatul unei persoane care întârzie. Urăsc zgomotul, mi-ar plăcea să am cu mine o telecomandă cu care să dau zgomotele mai încet şi chiar unele sunete, în special cele înalte... (cele joase îmi plac, de exemplu vocea lui Leonard Cohen).
Nu-mi plac modificările, ştersăturile, răzgândirile, turele nesfârşite în jurul cozii, ideea de a învăţa pe dinafară, intrigile, vorbitul la telefonul fix. Nu-mi place să mă gândesc la lucrurile care nu-mi plac, si de aceea scriu acum asta în loc să...
Oricum, şi asta e bine, cu toţii putem să punem pe listă mai multe lucruri plăcute decât neplăcute. Ce voi face cu ele? Păi, după cum am zis, decoruri pentru poveştile-poveşti şi pentru celelalte. Şi uneori, când nu le găsesc pe la suprafaţă, le scot din dulapul de resurse, le scutur, le spăl şi mă bucur din nou de ele, fericită că toate îmi vin bine, indiferent dacă am mai slăbit ceva sau nu...
Bonus, lucruri care plac mult, mult: aici, o Maria cânta copiilor speriaţi de furtună despre lucrurile care îi plăceau... şi pentru că îi plăceau atât de mult au devenit mai puternice decât furtuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu