nu pare, dar e o imagine dintr-o gara!O gara mica, unde opresc doar personale... da, trenurile alea care opresc chiar pentru tine personal... e napadita de iarba, de tufisuri, are o singura linie lucioasa si una ruginita, si de cate ori astept in ea (trenul ) imi vin in minte doua chestii:
- una e un fragmentel dintr-un cantec de ... (era sa zic de dragoste, da e doar de despartire) ... un refren celebru pe vremea cand ascultam emisiunile cenaclului Flacara cu urechea ciulita - ,,La adio" - ,,si ai plecat cu tot cu gara / nici tren nu mai exista , nu // eu m-am intors inca o data / voiam sa vin pe urma taaaaa / dar unde-i linia ferata / parc-a luat-o cineva"
- si alta e un (contra)exemplu dat de cineva care voia sa ne vorbeasca despre importanta deciziilor rapide: ,,a trecut si trenul, a cazut si gara si a crescut si zmeura pe-acolo".
Nostalgii de sfarsit de vara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu