Imaginea ii apartine lui Krzysztof Krzemien (ca si cea de pe celalalt blog, mi-a casunat acu pe porti) si e ... imprumutata... de pe fotocommunity.
Intotdeauna am fost fascinata de usi, fereste, porti... si, intr-un fel si trenurile si garile cred ca ar intra in aceeasi categorie.
E vorba de ,,in alta parte". Povestile din copilaria mea se desfasurau intotdeauna undeva, peste mari si tari... si culmea, chiar si ca sa umbli de colo-colo prin poveste poa sa-ti ia ani de zile. Bietele printese treceau prin toate chinurile pana sa-si regaseasca iubitii care dispareau inexplicabil cand erau priviti in fatza sau intrebati tocmai chestia aia pe care ele promisesera la inceput ca nu-i vor intreba... ba unele , mai curioase mai intrau si in cine stie ce camera secreta.
Doar ca, din loc in loc mai exista cate o poarta care poate asigura o scurtatura, un punct de trecere dintr-un univers in altul. De obicei inchisa. Pentru asta trebe chei, une-i magicianul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu