6. Moș Curcubeu își spălă pensulele în apa râului și oftă mulțumit. După mulți ani, luptele se încheiaseră, soldații plecaseră acasă la neveste și copii, iar el reușise să picteze pe cer cel mai mare și mai frumos curcubeu... Ei bine, secretul era că deși folosea aceleași șapte culori, acum avea zece căni în care să le amestece... nu mă întrebați cum amesteca el șapte culori în zece căni. Dar curcubeu ca acela nu mai reușise nimeni, de multă vreme.
7. Pentru prima oară de când se știe el o să petreacă o zi întreagă fără mama... știe că mama trebuie neapărat să plece mâine dis-de-dimineață, știe că se va întoarce la lăsarea serii... și totuși va fi o zi lungă și grea. Și mama s-a gândit mult cum să facă să treacă ziua mai ușor pentru puiul ei drag. Și i-a venit o idee: a luat cana cea mare și frumos colorată și i-a spus copilului: uite, am să-ți umplu cana asta cu lapte cu cacao și povești. O să-ți ajungă toată ziua. De câte ori o sa te plicitsești, o să te întristezi, o să-ți fie foame sau sete sau dor de mine, să iei o gură de lapte cu cacao din cană și ai să vezi că o dată cu ea, o să vină și o bucățică de poveste... Iar copilul a făcut întocmai, iar seara, când mama s-a întors acasa, a îmbrățișat-o și i-a spus: ,,am băut cele mai frumoase povești în așteptarea ta; acum am să ți le povestesc eu ție! ”
8. De când aflase de existența lui Moș Crăciun, in fiecare noapte de Ajun își propusese să stea trează. Și de fiecare dată adormise. De data asta nu va mai fi la fel. Acum dormise poată ziua, și toată seara se pregătise pentru primirea Moșului. Se plimbase în jurul bradului, aprinsese și stinsese de nenumărate ori instalația electrică. Da, funcționa, Moșul o să o vadă și o să știe pe unde să intre. Nu aveau horn, dar părinții o liniștiseră: moșul va veni pe geam. Așa că luminițele din brad aveau să fie un fel de cod Morse care să îi indice drumul. Iar ca să fie sigură că Moșul chiar va sta puțin și nu va lăsa fulgerător darurile pentru a dispărea în clipa următoare, i-a pregătit și o cană cu ceai fierbinte. O cană imensă, roșie, cu buline albe....
9. Cana aurie parcă fusese pe masa aceea dintotdeauna. De fapt, așa și-o aminteu și tata, și bunicul... iar când străbunicul a venit o data in vizita, l-au întrebat: e devărat, era și pe vremea ta? Străbunicul a zambit o vreme pe sub sprâncene și mustăți și le-a povestit cum bunicul lui a găsit cana plină cu galbeni săpând la rădăcinile copaculu cel mare... care nu mai e... dar știe că pe locul acela s-a construit casa... sau poate că nu... oricum, e muuuultă vreme de atunci...
10. Cana albastră ca marea vine chiar de la mare. O are din ultimul an de copilărie, când ar fi vrut ca vacanța să nu se mai sfârșească. Și să ia marea cu el oriunde s-ar duce. Ar fi luat un ghioc, dar urechea lui de tânăr uriaș e prea mare pentru așa ceva. Așa că a luat cana, ea i s-a părut cea mai potrivită, incape foaaaarte multă mare în ea. Și dacă amestecă bine cu lingurița,apar și valuri.
7. Pentru prima oară de când se știe el o să petreacă o zi întreagă fără mama... știe că mama trebuie neapărat să plece mâine dis-de-dimineață, știe că se va întoarce la lăsarea serii... și totuși va fi o zi lungă și grea. Și mama s-a gândit mult cum să facă să treacă ziua mai ușor pentru puiul ei drag. Și i-a venit o idee: a luat cana cea mare și frumos colorată și i-a spus copilului: uite, am să-ți umplu cana asta cu lapte cu cacao și povești. O să-ți ajungă toată ziua. De câte ori o sa te plicitsești, o să te întristezi, o să-ți fie foame sau sete sau dor de mine, să iei o gură de lapte cu cacao din cană și ai să vezi că o dată cu ea, o să vină și o bucățică de poveste... Iar copilul a făcut întocmai, iar seara, când mama s-a întors acasa, a îmbrățișat-o și i-a spus: ,,am băut cele mai frumoase povești în așteptarea ta; acum am să ți le povestesc eu ție! ”
8. De când aflase de existența lui Moș Crăciun, in fiecare noapte de Ajun își propusese să stea trează. Și de fiecare dată adormise. De data asta nu va mai fi la fel. Acum dormise poată ziua, și toată seara se pregătise pentru primirea Moșului. Se plimbase în jurul bradului, aprinsese și stinsese de nenumărate ori instalația electrică. Da, funcționa, Moșul o să o vadă și o să știe pe unde să intre. Nu aveau horn, dar părinții o liniștiseră: moșul va veni pe geam. Așa că luminițele din brad aveau să fie un fel de cod Morse care să îi indice drumul. Iar ca să fie sigură că Moșul chiar va sta puțin și nu va lăsa fulgerător darurile pentru a dispărea în clipa următoare, i-a pregătit și o cană cu ceai fierbinte. O cană imensă, roșie, cu buline albe....
9. Cana aurie parcă fusese pe masa aceea dintotdeauna. De fapt, așa și-o aminteu și tata, și bunicul... iar când străbunicul a venit o data in vizita, l-au întrebat: e devărat, era și pe vremea ta? Străbunicul a zambit o vreme pe sub sprâncene și mustăți și le-a povestit cum bunicul lui a găsit cana plină cu galbeni săpând la rădăcinile copaculu cel mare... care nu mai e... dar știe că pe locul acela s-a construit casa... sau poate că nu... oricum, e muuuultă vreme de atunci...
10. Cana albastră ca marea vine chiar de la mare. O are din ultimul an de copilărie, când ar fi vrut ca vacanța să nu se mai sfârșească. Și să ia marea cu el oriunde s-ar duce. Ar fi luat un ghioc, dar urechea lui de tânăr uriaș e prea mare pentru așa ceva. Așa că a luat cana, ea i s-a părut cea mai potrivită, incape foaaaarte multă mare în ea. Și dacă amestecă bine cu lingurița,apar și valuri.
4 comentarii:
Ajnanina , m-ai ipmresionat enorm, enorm...nici nu stiu sa-ti spun care poveste o indragesc mai mult pentru ca sunt minunate, toate sunt minunate...Si mi-e ciuda ca am apucat sa dau canile fara ca ele sa fie insotite de cate o poveste fermecata.Cel mai rau imi pare totusi de faptul ca nu am avut curajul sa te solicit atunci cand ma gandeam ce frumos ar fi sa pun pe blog o cana si de a mine si cateva randuri minunate de la tine. Sa stii insa ca imi iau revansa...:)Si poti sa afli inca de pe acum ca iti voi dedica si darui "o cana de urias" in culorile curcubeului ca semn de multumire pentru bucuria enorma care mi-ai facut-o astazi...Doar sa ai putintica rabdare:)
draga Daiana, inseamna ca tu si nu ceilalti esti destinatara povestilor din cani...
multumesc frumos pentru dedicatie, sunt oricand deschisa pentru colaborari...
voinicul, o vazu pe printzesa, fata de la etajul unu.
Era imbujorata la fatza si nu stiu ce ii dadea culoare ca de visina. Sa fie ceaiul de fructe din cana transparenta de sticla? In timp ce ea-si sorbea ceiutzul se uita curioasa la voinic cu ochii negri de alba ca zapada.
El n-a mai rezistat cum a facut toata copilaria ci a trecut pe langa ea si a pupat-o aproape de gura...
Din cana ei, a izvorat un trandafir in timp ce aura ia devenit vizibila
Ioane, bine ai revenit in poveste :)))
bun ceaiul de visine, daca zici ca face aura vizibila (pe langa alte efecte cum ar fi impulsul irezistibil al celorlalti de a saruta :)))
merita gusta si promovat mai cu foc :)
Trimiteți un comentariu