eu am ochi si cioc, aripi si inima, voi - piatra si metal...si totusi semanam...
ce vraja v-a prins in nemiscarea asta, cu ce ati suparat vrajitoarea?
si cine v-ar reface la loc, pasari cu ochi si cioc, aripi si inima?
daca stau o vreme cu voi si va cant pe limba mea, oare o sa va amintiti?
9 comentarii:
Bine ai revenit!!!!!!!!!!!!!!!!
Mi-a fost tare dor de tine, buna mea prietenă.
O să ne amintim acest cânt, mereu...
Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!
... Oare o sa va amintiti?
Cine stie? Poate ca doar atunci cand se va fi prins zborul, cu toata largimea lui, in piatra si metal... Ori, ca in basme: Doar atunci si nici atunci...
Incercare de a prinde pasarea in forma statica... E ca si cum ai broda flori frumoase, sa le ai si pe iarna, dar mirosul lor nu va iesi, viu, din matasea pe care s-au prins culorile...
Faina poza, ma asteptam sa vii cu o gaselnita, ceva, din vacanta, ca doar nu te dezlipesti de aparat... Ori el de tine... :)))
Mugur,
sigur ca sunt...
da fraierul ala cu pene a fost totusi derutat de ele...
e o invazie de porumbei peste tot, mai am niste povesti cu ei...
bine te-ma regasit, Geanina...
da, cantam pana ne cresc penele...
Mikka,
in aparatul acela cred ca din fabricatie au ramas seminte de imagini mai aparte...
sua poate pentru ca l-am primit in dar de la o zana...
si da, din vacanta mai am...
Sa fie oare statuetele alea mici din Iasi,oricum seamana...Frumos post!
Bafta!
da, de acolo :))
multam de vizita, mai poftim :)
Porumbelul viu crede că e etern. Are o bună doză de inocenţă. Explicabilă. Norocul lui e ajnanina. Altfel, zborul lui şi mirarea lui nici n-ar fi existat. În schimb, "kitsch-urile" stau să zgârie cerul şi acele brazilor ceva mai mult timp. Avantaj noi, că s-a întors ajna.
:))
porumbeii se aseaza cam des pe cuvintele mele... sau sub ele...
ce-o fi? invazie, oricum...
Trimiteți un comentariu