miercuri, 8 iulie 2009

in castelul tau

sursa poza

Monica ne-a reamintit aseara de povestea castelului.
transcriu un pic, asa cum am regasit-o in ,,Partea intunecata a cautatorilor de lumina" a lui Debbie Ford.

,,fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special. Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.
(...)
Apoi, intr-o zi, cineva a venit la castel si v-a spus ca una din camere era imperfecta si ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru. V-a sugerat ca, daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera. Intrucat doreati dragoste si acceptare, v-ati grabit sa o incuiati.
(...)
De atunci incoace, di ndiferite motive ati inchis din ce in ce mai multe usi. (...) Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere nu va placea, o data cu trecerea timpului ati uitat complet ca ea exista.
(...)
Din fericire, nu suntem niciodata multumiti cu a fi mai putin decat ceea ce suntem capabili sa fim. Nemultumirea noastra in ceea ce ne priveste este un motiv pentru a cauta camerele pierdute ale castelului nostru. Putem gasi cheia spre unicitatea noastra, numai atunci cand deschidem toate incaperile din castel."
o clipa de tandrete pentru umbra...
si redeschiderea cu curaj a amintirilor din copilarie... cand am inceput primele lucrari de inchidere, crezand ca, de fapt, construim :)
acu stau sa ma gandesc, de ce, dintre toate castelele pe care le cunosc, al meu seamana cu castelul Hogwarts... :))

14 comentarii:

Leo spunea...

Ce metafora inspirata. Si ma mir cum defineste atat de bine ceea ce gandeam si simteam de mult, si nu puteam spune in cuvinte.
Multe usi inchise. Inainte de a le redeschide, trebuie sa ni le reconstientizam : "Aici a fost candva o usa." Sa-i pipaim marginile cimentate. Sa-i curatam de rugina cheia. Sa ne reamintim ce era inauntru, fara sa o deschidem. Si apoi, cand o vom recunoaste, cand vom simti ca ne-a apartinut candva, sa rasucim cheia in broasca si sa indraznim.

Miriam spunea...

Uneori nici noi insine nu ne mai cunoastem tainele ascunse ale inimii...Ne surprind unele ganduri, unele simtaminte care razbat ca niste gemete din ascunzatorile lor...Mi-a placut mult aceasta descriere! O zi frumoasa!

Cristian Lisandru spunea...

Fiecare dintre noi purtăm în suflet un castel. Cel puţin aşa îmi place să cred...

Mikka spunea...

In calatoriile mele de descoperire, am avut intrarea in acele camere. Este intr-adevar impresionanta, regasirea acelei parti din tine incuiata acolo, andva. Cum ai spus atat de frumos, e un moment de tandrete cu umbra.
E plina de vraja intalnirea asta, ca o revedere intre iubiti. Mi-am vazut partea din mine, aceea lasata acolo, sa moara de fomae, si care inca traia... Am primit darul umbrei si am primit-o si pe ea la piept, imbratisand-o, imbratisandu-ma... Mi-am regasit partile de suflet.
Inca mai am camere de vizitat. Cum psune si Cristi, avem castele in suflet... Si sufletul, impartit in odaile lui. Lucrul de intregire cere finete, timp si multa, foarte multa iubire de Sine...

Mikka spunea...

Acum vad ca te rogi pentru vise.
Atat de frumos!
Sa creasca si sa se implineasca, toata rugaciunea facuta cu dragoste sa rodeasca!
Sa ti se intoarca, inmiit!
Sa iubesti si sa fii iubita!

ajnanina spunea...

Leo, castelana draga...
da, par atat de multe lucruri de facut...
si chiar dupa ce ai intrat e de sters praful, de inlaturat panzele de paianjeni, dereparat mobila veche sau de inlocuit cu una noua...

dar merita...

ajnanina spunea...

Mariana,
da, e bine sa ne ascutim auzul... si sa mergem in directia din care se aude...
oricand putem salva copilul inchis... si sa-l linistim, sa-l impacam, sa actionam intru iertare, vindecare si bucurie...

ajnanina spunea...

Cristi, da...
pai de unde ai scoate tu toate comorile alea daca nu ?

ajnanina spunea...

Mikka,
da, ne petrecem copilaria inchizand usi si ne-o retraim deschizandu-le...
ce fericire ca suntem nemuritori...

da, ma rog...
pentru ca astfel imi tin inima treaza si deschisa...
si speranta aproape...

HTC photography spunea...

And still those voices are calling from far away,
Wake you up in the middle of the night
Just to hear them say...

Ma-nclin! Frumos!

ajnanina spunea...

boss, multumesc pentru vizita si superbele versuri ale comentariului...

esti binevenit, cu lumini si umbre, si cu tot castelul :)

DOAR NOI spunea...

Castelul copilariei mele este destul de intunecat. Nu-mi place.
L-am parasit de mult. Vreau sa+mi construiesc unul mai ic, dar cu multa lumina si bine aerisit.
Seara frumoasa!

ajnanina spunea...

draga mea draga,

da, micul tau castel luminos si aerisit va fi o bucurie...

dar ce faci daca vre-una din fantomele din vechiul castel intunecat vine si bantuie noul loc ?

DOAR NOI spunea...

Cu fantomele, am ramas prietena. Ne-am acceptat reciproc. Ne mai intalnit periodic, accidental de cele mai multe ori.
Dar spatiul, era posac si trist. Caut altceva. Imi doresc sa construiesc altceva.
O zi senina!