obiecte cu poveste

dintre toate obiectele care ne inconjoara, unele au povesti mai povesti decat altele.

pentru ca au stat mai multa vreme pe langa noi si au intrat in povestea noastra.

da, pornesc de la un exercitiu primit ca tema. acela de a alege un obiect si de a spune povestea. nu mi-a fost prea clar daca a lui sau a relatiei mele cu el. am ales a doua varianta, mi s-a parut mai interesanta. in ideea ca, indiferent despre ce as vorbi, de fapt vorbesc despre mine.

obiectul cu poveste pe care l-am ales sau care m-a ales e stiloul meu preferat. cu care am scris povesti inca dinainte ca degetele sa-mi fie magnetizate de tastatura.

de fapt, intotdeauna mi-a placut sa scriu cu stiloul. pentru ca are cerneala care pateaza ca un sange albastru. care face pe degete harti interesante.

si fiecare stilou cu care am scris avea personalitatea lui. semanand destul de bine cu a mea. ultimul, cel actual, e o copie identica a celui mai bun stilou. adica adevaratul stilou a fost penultimul.

culoarea lui e culoarea mea preferata: visiniu. l-am primit de la S, care nu stia care e culoarea mea preferata, dar care imi zicea tot timpul, si cat se poate de convingator ce grozava sunt.

si mi-a insotit cel mai puternic vis din vremea aceea. si asta a contat mai mult decat daca ar fi stiut ca imi place visiniul.

pana atunci stiam eu ca-s grozava, da nimeni nu afirmase asta in gura mare. si inca intr-un grup de grozavi.

am facut eu pe modesta asa, de ochii lumii, dar l-am crezut. pentru ca era (si probabil este inca, nu l-am mai vazut de un an) extrem de convingator. ar fi fost bun de preot, a terminat Teologia, dar nu a tinut niciodata vre-o slujba. spunea ca nu ar putea tine slujba de inmormantare, asa ca nu ar fi putut fi doar preot de vreme nunti si botezuri. s-a facut trainer si e la fel de convingator.

dar vorbeam despre stilou...

ei bine, pe vremea cand scriam povestile intai pe hartie si le transcriam apoi pe ecran, nici o poveste n-ar fi putut fi scrisa cu pixul. sau cu alt stilou. transcrierea suferea modificari minime, pentru ca stiloul meu visiniu stia sa toarca inspiratia.

si inlocuitorul lui actual stie cat de cat cum stau lucrurile. doar ca intre timp a pierdut ritmul...