in vara asta, cu noii mei prieteni (iar dupa aceea, pentru a consolida si raspandi obiceiul si cu unii dintre cei vechi) am cunoscut arome cat sa-ncapa intr-un suflet cu muuuuult mai mare decat al meu.si pentru ca, de caldura, bietul de el da pe dinafara, m-am hotarat sa imi fac si eu ceainarie. in sufragerie. si din bucatarie, bineinteles.
am rugamintea sa contribuiti la partea de poveste a ceaiurilor care se vor face.
cum v-ar placea sa se numeasca un ceai? ce arome sa aiba? ce poveste? cu ce sa fie servit alaturi - biscuiti, prajiturele, alte asemenea chestii? cum sa arate cestile, canile, ce desene sa aiba pe ele?
ce muzica sa aiba alaturi aroma preferata?
si, daca vreti, da, e un concurs, cine va povesti cel mai inspirat ceai, va primi asociat numele sau ceaiului... in masura in care voi si reusi sa il prepar...
13 comentarii:
Whooooaaaa! Ai pus una din pozele alea, de la ceai si serbet...
Ca tot vorbeam noi de ceainaria-cafeterie, si yo mi-am facut-o doar virtual, inca...
O sa ma gandesc la raspunsuri, dar acum am trecut repede sa sorb un ceai... Poate mai gasesc niste mate de coca... si sa ascult muzica. Ma gandesc eu la o combinatie. Doua... Trei...
da, al tau musai are gust de mate de coca...
si presupun ca un asemenea ceai nu merge cu nimic altceva...
sun taaare curioasa sa ,,vad" combinatiile :))
Mă voi gândi la ceaiul de care să am poftă. Cu sigurantă, trebuie să aibă o nuantă de mentă în el. Ca să-mi aducă aminte de poiana de la Horezu. Da, cred că ăsta e Ceaiul. Cu mentă si alte buruieni de pe poiana aceea: coada soricelului, sunătoare, flori de musetel, flori de tei si, cum am spus, mentă. Câte putin din fiecare. Un pic mai mult tei, pentru că gustul de tei are nevoie de o cantitate mai mare de flori uscate. Fără lămâie, multi pun lămâie în ceai si asta anulează o droaie de arome. Fierbinte să fie, si cu o lingură de miere de salcâm topită în el. Si cu o felie de pâine cu unt, pâine de casă, si cu pastă de măcese deasupra. Pot fi si două felii.
Calin,
cred ca de-ale ceaiului le am pe toate...
mai trebuie sa coc painea si sa culeg macesul...
macesul si-a tras un pic ramurile si a zis sa-l mai las sa se coaca...
dar se face :)
Haiku verde
Rouă tresarind
Din liniştea frunzei
Sufletul lichid
http://www.trilulilu.ro/rasteba/2d5bf7b4c247e6
:)
Anca...
un bob de roua aromata, pe un varf de frunza si pentru tine...
pune-ti o dorinta, in noaptea asta e luna plina....
Asaaaa... daca a fi sa fie, ar fi TE QUERIDO (ceai iubit).
As sorbi, amestecate, multe, unele le stiu, altele inca nu: hibiscus (primul meu ceai, din Egipt), mar, macese, scortisoara, petale de trandafir si flori de portocal, coaja de portocale taiata cubulete, poate si un fir minuscul de vanilie.
Nu stiu cum ar fi, imi imaginez ca bun.
Langa el, prajiturele de alea pandispanice cu visine si bucatele de mar si portocale confiate. Un paharut mic de lichior de maraschino, langa.
Pe piciorul paharului, mana mea, pe gura paharului, buzele lui...
Canile de ceai una langa alta, noi adulmecand mirosurile si ascultand
"Till I was loved by you". Cald, scortisoara canta in ceainic, imbiindu-ne sa bem odata...
Canile sunt de pamant, fara desene, de culoarea calda a pamantului trecut prin foc. Doar cand bei tot, pe fundul canii e desenat ceva: o floare - poate margareta, o pasare - poate colibri, ori altceva.
Gustul ceaiului are in el, pe langa multe altele, multa liniste... si inca ceva... taaaare buuuuuuun...
Mikka,
cel mai iubit dintre ceaiuri...
a, reteta ceaiului in sine e simpla, si prajituri stiu/pot face...
si chiar sa pictez fundul canii...
pentru restul, o data cu cererea mea care luna, mai bag si o comanda de produse magice... :)))
Ce bine ca le stii!
Aia, vezi, aia cu produsele magice imi scapase. Da, sa le punem in comanda. Gracias!
Povesti am inceput a scrie cand te-am cunoscut. Am invatat lucruri noi, am descoperit frumusetea oamenilor. Am mers la ceai... m-am simtit o printesa, inconjurata de bun, frumos, curat.
Ceaiul alb cu gust aromat... mi-a adus bucuria de a trai. am turnat lichidul colorat si mirosul l-am inhalat prin toti porii. Papilele gusttaive si-au cerut dreptul. Mi-am dorit sa il sarut. Buzele au atins incet, marginile cestii de ceramica, cu valoare sentimentala. Caldura si aroma au alintat incet colturile nepatrunse ale gurii. Au mangaiat papilele si s-au jucat cu omuletul. Au alunecat sprintene spre faringe... si s-au distrat copios.
Suflu usor deasupra suprafetei aburinde de ceai. Apar valuri si il vad pe el. E trist si nefericit. Dar, o data am fost bucurosi impreuna. Si am baut ceai... ceai alb, pur, curat si sincer. Asa cum a fost povestea noastra... asa cum erau sufletele noastre.
Ceai alb cu dor... mi-e sete.
Claudia...
deci ceaiul tau se numeste ,,sarut alb" ? :))
cat de frumos...
as lua si eu o gura... din cand in cand... tot timpul :))
nu e adevarat ca scrii de cand m-ai cunoscut. poate doar atunci ti-ai dat seama :))
si stai sa vezi ce mai pregatim... toate cele care ne-am intalnit azi si ne-am gandit si la tine...
Mikka, am prins ideea, magazinul on-line de produse magice a primit o comanda zdravana, pentru cele mai fermecate ceaiuri...
buuun...
deci am primit cateva retete de ceaiuri speciale, pline de incantare ,de relazare si de dragoste...
le voi experimenta si cand vor iesi bune-bune va invit.
n-a iesit de-o ceainarie. inca. da mai incercam pana de sarbatori...
Trimiteți un comentariu