,,Ele sunt ca formele luminoase ale diferitelor culori, dupa cum sunt batrane sau tinere, trecatoare sau durabile. Uneori le poarta pasarile, alteori frunzele moarte. Uneori calatoresc simplu in zgomotul vantului, si zboara desupra satelor. Toate ne cauta compania. Cand una dintre ele descopera un om care-i place, vine sa i se aseze pe umarul lui si incearca sa-l seduca. Omul o goneste - sau o asculta. Daca o asculta, povestea se nelinisteste. Pleaca, rataceste dintr-un loc in altul, nu stie unde sa se duca, e in pericol sa se piarda. Daca o asculta, omul crede ca inventeaza, sau ca isi aminteste el insusi ceva. De fapt, povestea vorbeste prin gura lui. Cand a terminat, lasa o urma in el - cum toate fiintele care i-au traversat drumul au facut-o inaintea lor, si zboara spre alte sate. Povestile au nevoie de noi pentru a trai. Fara forta pe care le-o dam, ar disparea in cer ca fumul."
.
cu incantarea produsa de sincronicitate, randurile sunt dedicate Mikkai, care imi sustine povestile de cand le-am asezat pe marginea cuibului :)
... si care iubeste aceasta carte.
4 comentarii:
"De fapt, povestea vorbeste prin gura lui." Da...
Recitesc si eu a nu stiu cata oara cartea, e o incantare plina de magic... Mentinuta si de pasii prin Anzi, de mai demult si de mai incolo...
Magic manifestat, iata, si in aceasta sincronicitate.
Ramanem sedusi de povesti si ascultam ce se rosteste chiar prin gura noastra...
Aici e bucuria uneori ascunsa alteori exploziva a Povestitorului. Asta o sa ne facem si noi, in curand... Povestile ne inconjoara deja...
Noapte de poveste magica sa ai, draga mea!
mare ispita, spusul de povesti...
nici nu stii in ce masura drumul te cheama cand tu credeai ca il construiesti...
am invatat macar teoria visului, nu ? :)))
iar randurile pe care le-am transcris, mi-au facut o mare pofta de deschidere a urechii spre soaptele seducatoare ale povestilor...
le aud venind in stoluri, am sa le pun luminile pe balcon, sa vada si sa aterizeze...
:)) :)) Pune-le niste saltele pufoase de norisori, sa aterizeze pe moale... Si acopera-le iara cu norisori calzi si trandafirii, aia de cu zori...
Teoria visului... O invatam noi, pe parcurs... Acum asa pare, intr-adevar.
Vorba lui Neale: "Asa va fi, doar daca nu va fi asa"... :))))
am vazut prea tarziu, o sa strang niste nori la urmatorul rasarit aici...
si o sa aduc si de la munte unele proaspete...
Trimiteți un comentariu