exista locuri...unde povestile pur si simplu cad din cer.
e bine sa stii de la inceput cand te aventurezi pe drumuri care ajung in locuri de-astea, ca altfel te poti trezi ca-ti pica o poveste in brate. sau chiar in cap.
si partea mai dificila e ca poate sa nu cada toata... mai raman bucatele mici si secrete in zonele alea in care frunzele se suprapun unele peste altele. si povestea, desi frumoasa, nu ti se arata cu intelesul ei tot.
ce-i de facut? stai si te tot uiti prin frunze...
5 comentarii:
Pana la urma, de atata nerabdare iei scara si te urci dupa ele, le culegi si le pui incet in cosul cu povesti, cu grija sa nu se sparga.
ca bine zici...
acu' ca s-a cam terminat zmeura, murele trec din tufe direct in gura iar fragii nici nu se vad, cosul e liber :)
o sa am grija, promit :)
Mmmmm... poza cu soarele...
Uneori iti pica drept in cap povestea cu aripi, si urci usor, sa prinzi celelalte parti din vraja povestilor...
Alteori stai mai intai sa te uiti, ca e asa de bineeeeee... Abia pe urma te inalti. Unele povesti, mari iubitoare de oameni, vin la jumatea drumului, sa fie luat in brate...
Mikka,
da, poza cu soarele :)
e bine oricum.
desi ultima varianta e pe departe preferata...
Frumos scris si frumoasa poza...
Trimiteți un comentariu