oh..ce frumos! lumina in forma de inima, albastrul vaii marii ca intr-o picatura ajunsa in ocean. Albastra si minunata calatorie! Ei, da..., ai asteptat ceva..
Am trecut de multe ori prin acest loc şi de fiecare dată mi-a fost teamă să las un comentariu. Nu vroiam să stric “jocul” cu “seriozitatea” mea. Am văzut flori, am văzut poveste şi am văzut şi o inimă…o inimă minunată. Sper să nu o deranjez … pentru că merită cea mai bună îngrijire, şi cea mai frumoasă tandreţe. Mă voi gândi de acum şi la ea cerându-i să bată şi pentru mine (un necunoscut) pentru a o auzi de departe. Gândul inimii se aude mult mai bine şi mai clar… şi mai frumos. Sper încă o dată că nu am deranjat. Mulţumesc!
doarrrrtu si Adrian intotdeauna se poate, chiar si doar in realitatea virtuala / in spatiul privat al mintii noastre. ca daca exista in mintea noastra, in realitatea noastra, unde ar mai trebui sa existe ca sa fim fericiti?
cum sa deranjezi? orice privire de pe margine aduce energie jocului... orice cuvant scris aici e o formula magica ce da jocului autenticitate... asa ca sunt bucuroasa de trecerea ta, te astept in continuare cu drag...
o bataie de inima si pentru tine, ca un clopot... sau ca un clopotel? cum ti-ar placea mai mult ? :))
te invit sa lasi cateva cuvinte despre povestile din lumea ta, din mintea ta. daca unele din pozele pe care le vezi te fac sa recunosti locuri si intamplari din propriile povesti, intra la comentarii si spune-mi cate ceva despre asta. e placut sa stai de vorba cu cei care au trecut prin aceleasi locuri minunate.
cu drag, ajnanina
de ce ?
Poveştile se apropie cel mai mult de interogaţiile referitoare la lucrurile nespuse.
Poveştile care încă nu s-au scris, circulă de la inconştient la inconştient.
Lumina noua
-
Lumina noua, de nou inceput...
Incet, inceeet, usuuuurel, cu pasi mici, ca de copil nou invatand sa
mearga...
Drumul prin usor, prin lin, prin luminat,prin...
Povestea Femeii-Care-Naste-Toate-Animalele
-
Femeile alea doua se imbatau cu cafea. Stiau bine sa-i scoata de acolo,
dintre fuioarele aromelor, dulceata si amarul care legau simturile unul
intr-a...
9 comentarii:
Nu credeam... dar se poate! Intotdeauna se paote, atunci când se vrea cu adevărat!
Foarte frumosa poza, intradevar daca iti pui ceva in cap poti, dar totusi sa fim realisti avem niste limite :)
oh..ce frumos!
lumina in forma de inima, albastrul vaii marii ca intr-o picatura ajunsa in ocean.
Albastra si minunata calatorie!
Ei, da..., ai asteptat ceva..
Am trecut de multe ori prin acest loc şi de fiecare dată mi-a fost teamă să las un comentariu. Nu vroiam să stric “jocul” cu “seriozitatea” mea. Am văzut flori, am văzut poveste şi am văzut şi o inimă…o inimă minunată. Sper să nu o deranjez … pentru că merită cea mai bună îngrijire, şi cea mai frumoasă tandreţe. Mă voi gândi de acum şi la ea cerându-i să bată şi pentru mine (un necunoscut) pentru a o auzi de departe. Gândul inimii se aude mult mai bine şi mai clar… şi mai frumos.
Sper încă o dată că nu am deranjat.
Mulţumesc!
doarrrrtu si Adrian
intotdeauna se poate, chiar si doar in realitatea virtuala / in spatiul privat al mintii noastre.
ca daca exista in mintea noastra, in realitatea noastra, unde ar mai trebui sa existe ca sa fim fericiti?
Amrita,
da, a meritat asteptarea...
o astfel de calatorie, fie si doar in imaginatie, merita multe.
o realitate speciala in fotografiile Zenei Holloway, puteti cauta si alte fotografii facute de ea, merita...
la fel cum merita de vazut ,,Marele albastru"
omul care a venit cu vantul si care vede inimi,
cum sa deranjezi?
orice privire de pe margine aduce energie jocului...
orice cuvant scris aici e o formula magica ce da jocului autenticitate...
asa ca sunt bucuroasa de trecerea ta, te astept in continuare cu drag...
o bataie de inima si pentru tine, ca un clopot... sau ca un clopotel? cum ti-ar placea mai mult ? :))
Magnific tablou !
...si cata emotie...
Gabi,
da... ce frumos ar fi... in realitate...
Trimiteți un comentariu