vecina mea de la etajul unu e o frumusete. e o poveste ea toata, din varful mustatilor pana in varful cozii. mai ales atunci cand se alinta, cu grija sa nu-si desprinda nici un pic trupusorul de pe calorifer...ma intampina uneori seara pe aleea din fata blocului, cu un miorlait imperativ. o intreb: ,,ce cauti pe afara la ora asta?!" se uita in sus la mine, ca si cum m-ar privi de sus: ,,dar tu, la tine asta-i ora de venit acasa?!"
ma pufneste rasul si deschid usa blocului. de fapt ii deschid ei usa, si intru si eu dupa ea. intra, apoi urca scarile o data cu mine, mieunand inca. se opreste la etajul unu, pe un pres in fata unei usi. acolo sta stapanul. sau, mai degraba acolo e casa unde e stapana. eu urc mai departe, zambind. e bine.
pe calorifer o gasesc diminetile. o intreb: ,,vrei afara?" in ultima vreme, raspunsul e negativ. e prea bine pe calorifer. imi trec mainile un pic prin blana ei, si plec mai departe. e bine.
3 comentarii:
simpatica vecina ;)
da... si nici macar nu stiu cum o cheama...
cred ca fiecare ii spune cum vrea. o sa incerc sa inteleg mai bine limba ei si o sa o intreb :)
Daaaa... acum o stiu si eu...
E chiar o frumusete, o adevarata Pisica de Cheshire, care intreaba mieunat:
What's a Nice Girl Like You Doing in a Place Like This?
Trimiteți un comentariu